Retrospectiva serii de tineret de la Biserica Penticostală Vestea Bună (nr. 4) Someşeni

Prietenul meu Milu mi-a trimis alaltăieri un mesaj prin care mă anunţa de o seară mai specială de tineret la Biserica Penticostală nr. 4 Vestea Bună din Someşeni, str. Rodnei. Fiind un jurnalist amator pentru blogul pe care il citiţi, doream de mult să ajung şi acolo (după cum doresc să ajung la fiecare biserică evanghelică din oraş, de mai multe ori) iar acesta a fost un pretext destul de bun.

Biserica se află destul de aproape de capătul estic al cartierului Mărăşti, la vreun jumătate de kilomentru după podul Ira, în stânga şoselei, spre capătul străzii Rodnei, aproape de şcoala de şoferi cu acelaşi nume.

Dragomir Bojan

La ora 18:05 când am ajuns erau adunaţi cam o treime din tinerii care erau prezenţi la ora 20:00, la sfârşit. Nefiind meloman, nu vă pot spune despre prestaţia artistică a nou formatei trupe de muzică creştină contemporană, START, dar pot să povestesc cu plăcere despre surpriza întâlnirii cu Dragomir Bojan, fost director al Liceului Emanuel din Cluj-Napoca (cunoscut şi ca Liceul Creştin). Spun surpriză pentru că nu ştiam că domnul Bojan este invitat la întâlniri de tineret. În cei 7 ani de când sunt evanghelic clujean nu ţin minte să-l fi întâlnit la seri ale tinerilor sau la servicii bisericeşti (ca vorbitor).Tema pe care a abordat-o a fost „Cum ar trebui să trăiască creştinul în lumea de acum?”, inspirată de întrebarea retorică a Sfântului Petru „[…] ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu […]?”

Mai jos încerc să sumarizez mesajul profesorului.

Ghidându-de după versete de felul celui din Corinteni: „Ieşiţi din mijlocul lor şi despărţiţi-vă de ei, zice Domnul”, unii creştini au ales să se izoleze de lume, de oameni, în peşteri, munţi, mănăstiri, sau alte comunităţi separate.

Dar ar trebui să ne aducem aminte de Daniel, care a fost luat de tânăr şi învăţat în cultura babiloniană, pus să înveţe limba caldeeană, să trăiască şi să se îmbrace ca şi babilonienii. Totuşi, chiar trăind în mijlocul unei culturi străine, chiar împrumutând elemente ale acesteia, el a refuzat să-l trădeze pe Yahve gustând din bucatele jerfite idolilor, sau uitând să se roage lui.

Încercarea de a ne asemăna Bisericii Primare nu ar trebui să ne ducă la situaţii absurde cum ar fi folosirea lumânărilor în loc de a folosi energie electrică, pentru că Biserica Primară folosea lumânări. Există elemente ale culturii contemporane la care creştinii pot să se adapteze, dar există şi elemente perene, la care nu se poate renunţa, cum ar fi oferirea închinării alcuiva decât Celui care o merită. Apoi, să nu uităm că Cristos ne-a trimis ca pe nişte oi în mijlocul lupilor, nu ne-a trimis să ne facem staule în care să ne izolăm de lupi.

Avem de exemplu televizorul. Acesta nu este un instrument al lui Dumnezeu, dar nici al vrăşmaşului. Un cuţit este neutru dpdv moral, la fel e şi televizorul. Folosirea acestuia în transformă în uneală pentru binecuvântare sau blestem. În loc de a demoniza televizorul, trebui să căutăm să vedem care sunt capcanele acestuia. Dumnezeu s-a descoperit în istorie prin Cuvânt, în timp ce imaginea a fost folosită de păgâni pentru ilustrarea idolilor. Ochiul se pare că este mai slab şi mai tentabil: Eva a văzut că pomul era bun de mâncat şi plăcut de privit. De aceea imaginea trebuie să fie subordonată cuvântului şi Cuvântului. TV-ul oferă un amalgam, o avalanşă de informaţii bune şi rele, etice şi imorale, la fel cum apele dezlănţuite aduc cu ele tot felul de lucruri neprevăzute luate la vale. TV-ul înlătură singurătatea dar şi comunicarea.

Apoi, internetul. Şi acesta este un instrument util, dar periculos. Există întotdeauna pericolul pornografiei (se poate ajunge la pagini pornografice neintenţionat, sau mai nou, pe site-uri ale unor tabloide). Alte pericole sunt crearea unui spaţiu virtual paralel realităţii (mirajul site-urilor „sociale” hi5, myspace etc) sau cel al jocurilor, în care tinerii stau nopţile împuşcând iepuri sau fazani.

Problema este că păcatul nu doare (pe moment), ci dimpotrivă, produce plăcere (de o clipă) care duce la dependenţă, la robie.

Mesajul s-a încheiat cu acelaşi verset din Petru: „ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu”.

Trebuie să recunosc că întâlnirea cu domnul Dragomir Bojan a fost o surpriză plăcută pentru mine. În vreme ce multe predici din mediul evanghelic nu lasă loc de reflecţie, folosesc o tonalitate „strigătoare”, exemple (anecdotice) cu iz senzaţionalist care induc teamă, consternare sau alt tip de răspuns emoţional de moment, mesajul de la Vestea Bună a fost mai mult decât „respirabil”.

Pentru completarea cunoştinţelor noastre în privinţa efectelor televiziunii, ale internetului, şi în general al culturii fast Dragomir Bojan a recomandat trei cărţi (din care una a apărut de două săptămâni):

• Efectul televiziunii asupra minţii umane de Virgiliu Gheorghe (recenzie)
• Tinerii în faţa provocării de Cristian Şerban
• Dependenţa în cultura şi civilizaţia morţii de Andrei Drăgulinescu

A mai menţionat una de Ben Carson, al cărei titlu nu mi-l amintesc. La sfârşit s-a anunţat că tinerii vor colinda la Iulius Mall în 21 decembrie, la orele 18:00. Fain.