Am fost la Biserica Centrul Creştin Cluj

Dumincă 14 decembrie, la serviciul de dimineaţă am fost în vizită la Biserica Centrul Creştin Cluj. Am auzit de multă vreme că pe str. G-ral Traian Moşoiu există o şcoală biblică Cristos pentru România (în SUA se numeşte Christ for Nations), şi după o vreme cineva mi-a spus şi de biserică care funcţionează acolo. Din facultate am dorinţa de vizita bisericile din Cluj-Napoca, iar ca editor al acestui blog am motive în plus chiar să înfăptuiesc mai vechea năzuinţă.

Am ajus pe la 10:00, oră la care în holul camerei unde se ţine întâlnirea se servea cafea şi ceai, iar înăuntru tineri, majoritatea sub 30 de ani, socializau  zgomotos. La intrare în sala bisericii trei persoane întâmpinau participanţii cu “Bine aţi venit!” şi o strângere de mână.

Pastorul Dennis Pence (dreapta, în costum) şi traducătorul Flaviu

Pe la 10:20 pastorul Dennis Pence începe închinarea de tip carismatic prin citirea unor versete din Psalmul 27, nu din tradiţie, ci pentru viaţă, cum precizează pastorul. “E o zi în care să ne bucurăm de libertatea pe care o avem în Dumnezeu. Vom oferi o jertfă Domnului în această dimineaţă şi nu va fi una de lacrimi, de tristeţe ci de bucurie.” În mijlocul aplauzelor, nouă tineri din formaţia de laudă şi închinare încep să-I cânte lui Isus Salvatorul acompaniaţi de tobe, clape şi chitări. După două cântece ritmate de muzică creştină contemporană (aşa este numită în SUA), pastorul atrage atenţia că cel puţin jumătate nu au dorit să intre în prezenţa Domnului “Nu facem asta ca să ne simţim noi bine sau să vă simţiţi voi bine, ci o facem pentru Dumnezeu“. De fapt el nu a observat semne exterioare, cum ar fi mişcatul corpului sau al mâinilor, dar să nu facem greşeala să gândim că semnul intrării în prezenţa Domnulu ar fi neapărat vizibil, şi neapărat acela cu care creştinii (tineri contemporani) sunt obişnuiţi în unele biserici.

După încă două cântece mai domoale a urmat predica, despre “pocăinţa de faptele moarte”. Cum am mai obişnuit şi în alte postări, o să sumarizez predica parafrazând la persoana I.

***

Înainte de a ajunge la bunătăţile şi binecuvântările pe care care Dumnezeu  le are pregătite pentru copii săi, mai întâi trebuie să renunţăm (en: let go) la unele lucruri: pocăinţa de mândria cunoştinţei şi a faptelor moarte (acele fapt făcute pentru a-l impresiona sau mulţumi pe Dumnezeu). În trupul lui Cristos avem nevoie de autoritate (a altora asupra noastră) şi de corecţie (atunci când o luăm pe o cale greşită). Dacă ne pocăim la timp nu vom fi expuşi mai târziu de Dumnezeu (cum a fost expus David prin proorocul Natan). Pentru pocăinţă avem nevoie de schimbarea şi înnoirea minţii (metanoia). Dar unii nu doresc înnoirea minţii pentru că sunt înfometaţi după lucrurile pe care le doresc ei înşişi şi nu după neprihănire. Cel care nu îşi rezolvă (nu se pocăieşte) păcatele sale devine acuzatorul şi criticul fraţilor săi. Metoda lui Dumnezeu de a revolva păcatul este pocăinţa şi asumarea responsabilităţilor pentru cine eşti şi cei ai făcut înaintea Lui. Pocăinţa te obligă spre capătul propriilor puteri şi acolo îţi deschide uşa spre harul lui Dumnezeu, locul în care mândria e zdrobită. Dumnezeu aşteaptă zdrobire nu autojustificare. Nu orice căinţă e spre iertare, vezi de ex. cazul lui Iuda, care cu siguranţă a avut remuşcări şi păreri de rău, dar acestea nu l-au dus la iertare. Tristeţea, căinţa după voia lui Dumnezeu aduce bucurie.

Patru semne ale falsei pocăinţe:

• remuşcări că ai fost prins în păcat
• regreţi doar consecinţele păcatului
• ţi-e frică de iad, dar nu ai convingerea păcatului
• munceşti pentru a-ţi compensa păcatul

Dar pocăinţa adevărată este să-L iubeşti pe Dumnezeu cu toată mintea, puterea, cugetul şi sufletul tău, întoarcerea de la propriile dorinţe la Dumnezeu, mărturisirea şi întoarecerea de la păcat. Dacă e să aibă cineva o rezoluţie pentru noul an, atunci aceste semne ale pocăinţei adevărate ar fi cu siguranţă potrivite.

***

În prejudecata mea m-am temut că predica o să fie una “light”, uşoară, care doar gâdilă urechile îndemnând la bucurie şi victorie fără pocăinţă şi fără să afirme realitatea păcatului şi nevoia pocăinţei. Din fericire am fost mustrat pentru aceste gânduri, şi predica a fost deajuns de lungă şi de clară încât să nu lase nimănui impresia că noi  ”suntem ceva” înaintea lui Dumnezeu, fie intelectual, pastor sau chiar preşedinte (da, a avut o remarcă şi despre Bush în legătură cu ce a spus acesta recent despre Genesa şi evoluţie). Am remarcat de asemenea lipsa timpului (orei) de rugăciune din programul de biserică matinal, dar acesta este probabil prezent în întâlnirile pe grupe (tineri, familii, femei, etc).

***

Biserica Centrul Creştin Cluj şi Şcoala Biblică Cristos pentru România se află pe str. Traian Moşoiu (fostă Dostoievski) la nr. 28, în spate la Marty Caffe (cartier Gheorgheni, acces din piaţa Cipariu).