Epistolă către blogări. Cap. 1 Despre preluări şi scriere corectă

Fiindcă mulţi credincioşi s-au apucat să-şi facă bloguri în care să povestească despre lucrurile petrecute printre ei, după darul şi măsura de credinţă a fiecăruia, am găsit cu cale, prea alesule blogăr, după am am făcut cercetări cu deamănuntul prin cele peste 500 de bloguri evanghelice, dar şi prin ceea ce au scris fiii oamenilor în înţelepciunea dată lor cât şi după ce am cugetat eu însumi la îndeletnicirea de a scrie pe blog, să înşir unele după altele câteva principii etice care să-ţi călăuzească paşii în mediul online, ca să poţi fi astfel un martor credincios al învăţăturilor pe care le-ai primit şi crezut.

Eu cred că este bine ca omul să chibzuiască bine înainte de a-şi face blog. Căci sunt mulţi care vor să scrie din plictiseală, plicitisind şi pe alţii. Sau din pizmă ori pentru slava deşartă a contorului de trafic ori a poziţiei în topuri. Aceasta este o deşertăciune. Dar dacă inima îţi este preaplină de dragostea lui Cristos, dacă ai primit darul şi talantul de a-ţi aşterne în scris taina trăirii în Duhul, dacă îl iubeşti pe Dumnezeu, binecuvântat să fie El în veci, atunci da, nu pregeta să îi faci numele de cunoscut şi în acest spaţiu al internetului. Să cauţi numai ca în toate lucrurile să fii plăcut lui Dumnezeu, fără să ignori nici pe aproapele tău, căci orice plan care nu îşi are sfârşitul în Dumnezeu dă într-o fundătură.

Am văzut că unii din voi obişnuiesc să preia complet munca altora, şi la sfârşit, în cazurile fericite, adaugă sursa. Fraţilor, să căutăm o cale mai bună. Imaginaţi-vă cum ar fi fost ca pe blogul iubitului apostol Matei să citiţi la adresa http://matei.wordpress.com/60/07/12/capitolul-1/

Începutul Evangheliei lui Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu. După cum este scris în proorocul Isaia: “Iată, trimit înaintea Ta pe solul Meu, care Îţi va pregăti calea.”
…
Dar omul acela, după ce a plecat, a început să vestească şi să spună în gura mare lucrul acesta, aşa că Isus nu mai putea să intre pe faţă în nici o cetate, ci stătea afară, în locuri pustii, şi veneau la El din toate părţile.

Preluat de pe http://marcu.wordpress.com/50/03/19/capitolul-1/

Sfatul meu pentru voi este ca fiecare să caute să fie roditor în dreptul lui. Dacă nu aveţi nimic interesant şi ziditor să împărtăşiţi, mai bine nu scrieţi nimic decât să preluaţi de la alţii. Vrednic este fiecare truditor în online de numărul lui de accesări şi de vizite. Dar dacă totuşi nu vă puteţi stăpâni, faceţi în aşa fel ca munca fratelui vostră să fie recunoscută. Evidenţiaţi o idee, un pasaj, un paragraf, şi puneţi legătură spre întreg conţinutul la autorul original. În felul acesta vă veţi câştiga respect de la cel pe care îl citaţi şi nu veţi încurca nici motoarele de căuare, generând trafic pe nedrept pe blogul vostru când de fapt meritul era al altuia. Feriţi-vă să stăruiţi pe ştirile de senzaţie sau scandal.

Un alt lucru pentru care nu vă laud este neglijenţa folosirii corecte a limbii române. Ştiţi şi voi câtă cerneală academică erudită a curs pentru cercetarea scrierilor apostolilor Domnului. Şi ei măcar s-au străduit să scrie corect. Cum vor putea oamenii să înţeleagă ce scrieţi dacă mâncaţi literele, nu puneţi corect articolul, cratima, lipiţi cuvintele unul de altul, abuzaţi de trei puncte sau emoticoane. Sfatul meu este să scrieţi cu bună rânduială şi cu respect pentru cuvinte, căci din cuvintele tale vei fi scos fără vină, şi din cuvintele tale vei fi osândit.