O fotografie pe săptămână
© Voicu Bojan
Lângă Iclod, jud Cluj, 2005
Din nou aceeaşi întrebare obsedantă: ce facem fotografii? Îmi amintesc de Robert Doisneau: „Dacă faci fotografii nu vorbi, nu scrie, nu te analiza pe tine însuţi şi nu răspunde la nici o întrebare”. Cu alte cuvinte, despre ceea ce poate fi arătat nu trebuie vorbit. Muţenie absolută, legământ vizual al tăcerii.
Liniştea care se lasă peste pozele dintr-un vechi album de familie răsfoit în solitudine, foşnetul tactil al foiţei cerate ce desparte paginile de carton. Cu o putere absolută, ca într-un basm cu o frumoasă adormită, inconsistenţa bidimensională a hârtiei îngălbenite actualizează şi (re)trezeşte lumea, ce devine brusc palpabilă, vie şi tridimensională.
Facem fotografii deoarece credem cu tărie că putem opera decupaje cu sens, felii vizuale tăiate din corpul de pepene al lumii. Apoi le contemplăm, le re-vizităm şi încet, începem să le iubim.
Voicu Bojan
diafragma9.ro
Notă: Voicu nu pune titlu imaginilor lui, deci nu o să apară titlu nici aici.
fluxul RSS complet
