Duminica Floriilor
(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 105 din 12 martie 2009)
E sărbătoare. Atmosfera este extraordinară de la Betfaghe spre pogorâşul muntelui Măslinilor: ramuri de finic, covor de haine, urale până la cer.
Pentrucă “spectacolul” smereniei dumnezeieşti împlinind profeţia şi speranţa unei împărăţii imediate copleşeşte mulţimea. Pietrele călcate de măgăruş stau gata să strige osanale, în caz că ucenicii n-ar mai face-o…
În timp ce unii jubilează Isus deplânge împietrirea Oraşului Pace, care risipeşte şi ultima ocazie de-a înţelege lucrurile care ar fi făcut ca cetatea să trăiască PACEA, nu doar să-i poarte numele…
Mai este şi mânie sfântă şi bici de ştreanguri, curăţire de tâlhării a locului destinat rugăciunii…
Din nou sărbătoarea Floriilor.
Sărbătoare, bucurie, flori. Doar atât? Oare nu e şi o şansă de-a înţelege sursa păcii adevărate, după care atâta tânjesc?
Oare nu e momentul rededicării lucrurilor din viaţa mea, destinate a fi sacre, dar care-s azi copleşite de spiritul lumii în care m-am integrat mai mult decât trebuia?
Şi sărbătoare, şi şansă fructificată, şi curăţire.
Şi toate spre Slava Domnului!
Ionică Avram
fluxul RSS complet
