Nazarinenii şi mesianicii. Cine sunt ei?
Autor: Paul Chiş
Articolul a fost scris pentru site-ul clujulevanghelic.ro. Paul Chiş este membru al Societăţii Clujene de Apologetică.
Scopul acestui articol este de a face o scurtă prezentare din perspectivă istorică a originilor credinţei creştine şi a prezenţei şi răspândirii acestei credinţe în rândul poporului evreu de-a lungul secolelor.
După cum aflăm din paginile Bibliei credinţa creştină a apărut pe teritoriul Iudeii în sec. I d.H. (Israelul şi teritoriile palestiniene de astăzi) într-o perioadă foarte dificilă pentru poporul evreu care se afla atunci sub stăpânirea Imperiului Roman.
După moartea şi învierea lui Isus Hristos, mai exact după cincizeci de zile de la înălţarea sa la cer, a avut loc evenimentul pogorârii Duhului Sfânt, eveniment ce reprezintă momentul naşterii Bisericii adică a comunităţii oamenilor răscumpăraţi din păcat, a credincioşilor în Isus Hristos.
Tot Biblia, mai exact cartea Faptele Apostolilor ne spune ca primii credincioşi care au crezut în Isus după înălţarea sa la cer au fost evrei veniţi la Ierusalim din toată lumea pentru Sărbătoarea Cincizecimii (“… şi în Ierusalim se aflau evrei, oameni evlavioşi, din toate naţiunile care sunt sub cer” Fapte 2: 5; “… cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi Capadocia, în Pont şi Asia, în Frigia şi Pamfilia, în Egipt şi părţile Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, atât iudei cât şi prozeliţi Fapte 2:10). În urma predicii lui Petru aceştia au ajuns la credinţa în Isus şi au fost botezaţi iar astfel s-a format prima biserică.
Un lucru important care trebuie reţinut legat de aceste evenimente este că în marea lor majoritate aceşti primi credincioşi ai Noului Legământ au fost etnici israeliţi/evrei sau prozeliţi adică convertiţi la iudaism dintre neamuri prin tăierea împrejur. Cei 12 ucenici ai lui Isus erau ei înşişi evrei, aşa după cum şi Isus a fost evreu. Putem spune ca iniţial Biserica a fost aproape în întregime formată din membrii ai poporului Israel.
De fapt Isus însuşi a declarat în Matei 15: 24 că a fost trimis,, la oile pierdute ale casei lui Israel”. După convertirea centurionului roman Corneliu prin intermediul lui Petru şi după primele călătorii misionare ale lui Pavel din ce în ce mai mulţi oameni dintre neamuri au început să se convertească. Acest lucru a adus şi bucurie dar şi noi probleme, cea mai importantă fiind cea legată de tăierea împrejur a noilor convertiţi dintre neamuri. Unii foşti farisei care se alăturaseră bisericii din Ierusalim au plecat fără autorizarea apostolilor şi presbiterilor/episcopilor din Ierusalim în afara Iudeii la comunităţile creştine nou formate în rândul neamurilor (la Antiohia) şi le-au spus acestora că nu pot fi mântuiţi numai dacă se taie împrejur şi păzesc Legea lui Moise. Pavel şi Barnaba i-au contrazis şi astfel s-a ajuns la o polemică dacă sau nu cei dintre neamuri care au crezut în Isus mai trebuie sau nu tăiaţi împrejur. Discuţiile neducând la nici un rezultat Pavel, Barnaba şi adversarii lor s-au dus la Ierusalim, la apostoli ca să îi întrebe ce trebuie făcut în această problemă. Aşa după cum citim în Fapte 15, apostolii şi Iacov (fratele Domnului Isus şi primul episcop al bisericii din Ierusalim) au hotărât că cei dintre neamuri care cred în Isus nu mai trebuie tăiaţi împrejur.
Cu toate acestea nu ni se spune nicăieri în Faptele Apostolilor sau în vreo altă carte a Noului Testament că credincioşii evrei în Isus ar fi încetat să îşi taie împrejur copii sau că acestă practică ar trebuii să fie eliminată şi din rândul evreilor care cred în Isus.
Tăierea împrejur este un semn al legământului abrahamic, legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam şi urmaşii săi fizici/biologici şi nu un element al legământului sau Legii Mozaice încheiate la Sinai şi care a fost împlinit de Isus. Prin urmare tăierea împrejur a fost eliminată pentru cei dintre neamuri dar nu şi pentru evrei. Acest obicei a fost practicat în biserica primară, în cadrul comunităţilor de credincioşi evrei, numiţi nazarineni, timp de secole.
Istoricul bisericii Eusebiu, în cartea sa Istoria Eclesiastică, face referire la episcopii circumciziei, care au condus biserica din Ierusalim de la înălţarea la cer a lui Isus şi până după răscoala lui Bar Kochba (132-136 d.H.). Acesti episcopi sunt: Iacov (fratele Domnului Isus), Simeon, Iustus I, Zaccheus, Tobias, Beniamin, Yochanan, Matia, Filip, Senecas, Iustus II, Levi, Ephram, Iosif, Iuda.
Relaţiile dintre evreii nazarineni şi cei aparţinând altor grupări evreieşti nu au fost niciodată foarte bune: ştim bine că Isus a fost omorât în urma unui complot pus la cale de farisei şi saduchei; Iacov, fratele lui Isus, a fost omorât la ordinul marelui preot Ananus ben Ananus (62 d.H), iar înainte cu câţiva ani Petru şi Ioan au fost arestaţi şi aduşi în faţa Sanhedrinului (vezi Faptele Apostolilor cap.4). După distrugerea Templului şi a Ierusalimului în anul 70 d.H., relaţiile dintre evreii care credeau în Isus şi cei care nu credeau în El s-au înrăutăţit şi mai mult, noul Sanhedrin care şi-a mutat sediul la Yavne (centrul Iudeei) format acum în întregime din farisei a avut grijă să creeze o imagine cât mai proastă posibil evreilor care credeau că Isus este Mesia şi să îi elimine din viaţa comunităţii evreieşti. După revolta lui Bar-Kochba, ruptura dintre cele două comunităţi a devenit şi mai mare, fariseii care l-au susţinut pe bar-Kochba i-au acuzat pe nazarineni de trădare pt. că aceştia nu au vrut să participe la revolta antiromană şi pentru că nu l-au recunoscut ca Mesia pe bar-Kochba (până la urmă şi Bar Kochba a fost condamnat ca fiind un fals mesia din cauză că nu a reuşit să elibereze Israelul de sub robia romană).
Relaţiile nazarinenilor cu credincioşii dintre neamuri au fost iniţial destul de bune, în ciuda unor dezacorduri teologice. Problemele mari între nazarineni şi creştinii dintre neamuri au început în epoca de după conciliul de la Niceea ( 325 d.H.), când a început să prindă forţă un curent de antisemitism şi respingere a tot ce era evreiesc în Biserică. Acest curent a mers în paralel cu infiltrarea în Biserică a tot mai mulţi păgâni necatehizaţi corespunzător în doctrinele creştine şi a tot mai multor idei şi practici păgâne şi nebiblice (botezul nou nascuţilor, cultul icoanelor, cultul sfinţilor).
În plus nazarinenii aveau problemele lor interne, şi anume apariţia unor grupări eretice ce susţineau idei asemănătoare gnosticilor (ebioniţii), dar şi mai vechea problemă a iudaizatorilor pe care Pavel i-a combătut atâta, dar care nu au dispărut din viaţa bisericii continuând să promoveze obligativitatea respectării în întregime a legii lui Moise. Cu toate acestea grupări ale nazarinenilor au existat până în secolul V d.H., când au dispărut fiind asimilate în bisericile neamurilor.
Nazarinenii au crezut şi practicat aceleaşi învăţături ca şi creştinii dintre neamuri, dar au avut şi câteva specifităţi culturale şi etnice: limba de cult era ebraica sau aramaica, întâlnirile publice erau ţinute şi sâmbăta, îşi tăiau împrejur copii, respectau sărbătorile evreieşti, au mers la Templu până a fost distrus (pt. a se ruga, nu pentru a aduce jertfe), utilizau o Biblie în limba ebraică (inclusiv pentru evanghelii, utilizau mai ales evanghelia evreilor sau după Matei cum o numim azi). Nazarinenii au fost răspândiţi în toate regiunile unde au locuit evrei, din Iudeea, Roma, Asia mică, Grecia, Persia&Mesopotamia şi până în India.
Din secolul V din păcate, nu au mai existat evrei credincioşi lui Isus decât într-un număr minuscul, au fost perioade istorice când nu au existat deloc evrei care să creadă în Isus (Evul Mediu). Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a lepădat pe poporul său şi că nu mai vrea să aibă de a face cu el, aşa cum au sugerat unii părinţi ai bisericii, sau că Biserica ar fi înlocuit în vreun fel Israelul (Romani 11:1-10). Totuşi necredinţa majorităţii evreilor în Isus, chiar dacă neintenţionată de Dumnezeu a facut posibilă răspândirea credinţei în Isus şi a mântuirii la neamuri. Starea de împietrire a poporului evreu va dura până la intrarea numărului deplin al neamurilor aşa cum spune Pavel în Romani 11:25-26, după care tot Israelul va fi mântuit.
Când se vor împlini aceste lucruri doar Dumnezeu ştie, un lucru este sigur şi anume acela că procesul întoarcerii la Dumnzeu şi a acceptării lui Isus ca mântuitor de către evrei a început deja de cel puţin două secole.
La începutul sec. XIX o serie de biserici protestante din Anglia, precum Biserica Anglicană sau cea Baptistă au iniţiat misiuni în rândul evreilor din Anglia. În uma acestor misiuni, s-au format mai multe congregaţii de credincioşi evrei în Isus. În 1866 acestea au format Alianţa Creştină-Ebraică din Marea Britanie, în 1915 în SUA a apărut Alianţa Creştină-Ebraică din America şi în 1925 Alianţa Creştină-Ebraică Internaţională.
În 1975 Alianţa Creştină-Ebraică din America a devenit Alianţa Mesianică Evreiască din America. De atunci înainte evreii care cred în Isus se numesc evrei mesianici. Prima comunitate de evrei credincioşi lui Isus din teritoriile româneşti a luat fiinţă în 1884 la Chişinău şi s-a numit “Israeliţii Noului Legământ”.
Alte comunităţi de credincioşi evrei au luat fiinţă în România interbelică ca urmare a activităţii misionare a lui Richard Wurmbrand, care a lucrat pentru Misiunea Anglicană pentru evrei şi pentru Misiunea Lutherană Norvegiană pentru evrei.
Astăzi în România există comunităţi de evrei mesianici la Oradea, Iaşi şi Bucureşti, dar aceste comunităţi au şi membrii neevrei.
Cea mai importantă comunitate de evrei mesianici se găseşte în Israel, unde există aproximativ 340 de sinagogi/congregaţii mesianice, cu 10–15 000 de membrii.
Mişcarea mesianică modernă e foarte diversă din punct de vedere teologic, existând asociaţii mesianice cu o teologie asemănătoare evanghelicilor (Jews for Jesus din SUA, Association of Messianic Congregations SUA & Marea Britanie, Messianic Jewish Alliance of America, Ariel Ministries şi altele) şi asociaţii asemănătoare în teologie cu iudaizatorii din sec. I, şi care susţin că atât credincioşii evrei în Isus cât şi cei neevrei trebuie obligatoriu să respecte legea lui Moise. Cele două “tabere” din cadrul mişcării mesianice având controverse pe acest subiect. Majoritatea evreilor mesianici aparţin “taberei” teologice care susţine că Legea lui Moise a fost împlinită de Isus şi deci nu mai e normativă.
În ciuda acestor divergenţe toate grupările mesianice au în comun următoarele lucruri: sâmbăta ca zi de odihnă, respectarea sărbătorilor evreieşti (cu prezentarea modului cum aceste sarbatori au fost împlinite de Isus), sprijinirea statului Israel, practicarea circumciziei, alimentaţia kosher.
În SUA există pe lângă asociaţiile mesianice amintite mai sus care sunt independente, există şi una afiliată Convenţiei Baptiste de Sus: Southern Baptist Messianic Fellowship.
În multe dintre aceste congregaţii există atât membrii evrei cât şi neevrei, multe din familiile din aceste congregaţii fiind mixte.
Comunităţi de evrei mesianici există şi în: Marea Britanie, Franţa, Ucraina, Rusia, Germania, Spania, Belgia, Brazilia, Mexic, Argentina.
Reapariţia comunităţilor de evrei care îl recunosc ca Mesia pe Isus după multe secole reprezintă unul din cele mai mari evenimente din istorie şi dovada că afirmaţiile lui Pavel din cartea Romani, cap.11 încep să se împlinească.
Surse internet consultate:
www.wikipedia.org
www.mesianic.ro
www.messianicassociation.org
www.mjaa.org
www.jewsforjesus.org
www.arielministries.com
www.Beitshalomministries.com
www.mesia.ro
www.ccel.org
fluxul RSS complet
Pelerinaj în Țara Sfântă
1. Cincizecimea nu a avut loc la 50 de zile de la inaltare ;)
2. Da. Mesianismul este in plina crestere (“amenintare” pentru crestinismul traditional pentru ca asta ar insemna ca harul…este in scadere la ei)
3. Mesianicii cred ca noi traim ca samanata a lui Avraam deci trbuie sa observam Tora(Legea). Referitor la “Majoritatea evreilor mesianici aparţin “taberei” teologice care susţine că Legea lui Moise a fost împlinită de Isus şi deci nu mai e normativă.” a se citi ca mesiancii in genral consoidera ca mantuirea nu vine prin Tora (Lege) ci prin Yeshua HaMashia (Isusw Heistos) insa…Tora ramane mai departe un etalon (de fapt insusi Meisa a venit ca fiind Cuvantul viu adica Tora vie printre noi)
4. Mesianicii nu au o doctrina asemanatoare cu a iudaizatorilor priemelor secole (cum scrie mai sus) ci asemanatoare cu a apostolilor si a lui Mesia care erau evrei si nu si-au negat identitatea niciodata si in ochii lor pacatul a continuat sa fie calcarea legii (dovezi aduc Ioan, Pavel etc..). Doctrina iudaizatorilor spunea ca esti mantuit abia dupa ce tii toata Legea….doctrina masianicilor spune ca mantuirea vine DOAR prin credinta ca Yeshua este Mesia…cat despre respectarea Torei…ea este dovada credintei…si a dragostei fata de Tatal si fata de aproapele…deoarece Tora este Dragoste!
Da aveti dreptate Cincizecimea nu a avut loc la 50 de zile dupa inaltare , am facut o eroare. Multumesc ca mi-ati semnalat-o .
La punctul 3 cred ca ati inteles gresit ce am vrut sa spun , eu nu am avut intentia sa spun ca mesianicii cred ca Legea nu mai trebuie tinuta , ba dimpotriva am zis ca evreii mesianici tin sarbatorile , circumcizia etc.
Ce vroiam sa zic este ca ei nu considera ca Legea e aplicabila in acelasi fel evreilor si neamurilor care se intorc la Dumnezeu , in sensul ca neamurile nu mai trebuie sa se circumcida in timp ce pt. evreii mesianici circucizia ramane valabila. Sigur si eu consider ca Sarbatorile anuale din Vechiul Testament , poruncile morale e bine sa fie respectate. Nu de asta e vorba aici, eu vorbeam de circumcizie. Am gasit siteul unei grupari din SUA numita ebionitii care zic ca circumcizia e obligatorie pt. crestinii dintre neamuri si il atacau pe Pavel si scrierile lui. Sunt o grupare care se considera mesianica , si au invataturi identice cu ale iudaizatorilor din vechime. Va dau site-ul daca vreti sa vedeti.
Sigur ca mesianismul in ansamblul ei nu invata aceste lucruri si nu are nicio legatura cu iudaizatorii , evident.
Poate ca nu am fost prea clar , va rog sa ma scuzati.
interesant tot ce s-a scris…hmmm eu am un coleg mesianic… numai ca nu sunt sigura daca face parte din exact aceiasi religie ca cea zisa mai sus…el imi zice ca e ceva asemanator cu religia evreilor mesianici…e aceiasi?cam aceleasi obiceiuri le au si ei…e careva aici mesianic sa ma lamureasca?va rog.multumesc
pentru Oana, da eu sunt Mesianic, si daca doresti mai multe detalii despre mesianici, poti intra pe mesia.ro, sau sa comunicam cumva pentru detalii.
Shalom et HaBa-eem!
Un articol bun, mulţumesc pentru partajare!
Pace şi fiţi binecuvântaţi!
Shalom.Domnul sa binecuvinteze tot ISRAELUL si toti israelitii sa devina mesianici.Pace.
Shalom, Paul!
Per ansamblu, articolul este bun. Desigur, ai si erori, din care iti semnalez doar doua care solicita corectare. Ambele se afla in alineatul 14.
1: Afirmatia ta: au fost perioade istorice când nu au existat deloc evrei care să creadă în Isus (Evul Mediu).
Replica mea: greseala ta se manifesta pe cel putin trei paliere; primul este cel biblic-teologic; al doilea, cel filosofic, iar al treilea, cel istoric.
Palierul biblic-teologic: Scripturile arata ca YHWH este suveran. In calitatea aceasta, El face alegeri de necontestat. In plus, El este si imuabil, nu-I pare rau de darurile si chemarea facuta, gasesti dovezi chiar in Romani 9-11. O data ce a ales Israelul, si El nu-Si modifica decizia, atunci inseamna ca totdeauna vor fi israeliti credinciosi.
Palierul filosofic: pentru a afirma ca au fost perioade istorice cand nu au existat evrei credinciosi (fie si Evul Mediu) ar trebui sa ai toate datele despre toti evreii din respectiva perioada istorica. Or, nu ai asa ceva, deci afirmatia este cel putin hazardata…
Palierul istoric: intrucat esti pasionat de istorie, te las sa descoperi tu insuti numele unui papa evreu din chiar Evul Mediu, in care erai sigur ca nu au existat evrei credinciosi in Yeshua/Isus. Nu spun ca era un evreu credincios. Nu spun nici ca era un evreu necredincios. Trebuie sa-ti rezolvi dilema singur…
Afirmatia ta: Totuşi necredinţa majorităţii evreilor în Isus, chiar dacă neintenţionată de Dumnezeu a facut posibilă răspândirea credinţei în Isus şi a mântuirii la neamuri…
Vrei sa spui ca necredinta majoritatii evreilor in Isus a fost neintentionata de Dumnezeu, deci, o scapare din partea Sa, un esec?…
Cum se potriveste afirmatia asta cu celelalte atribute ale Dumnezeirii? sau chiar cu termenul de TAINA, de care vorbeste Pavel chiar in pasajul pe care-l citezi, Romani 11:25 si intregul sau context?…
O atentie sporita la redactare, dragul meu!
Binecuvantari!
Dumnezeu a ales Israelul intr-adevar pentru a fi poporul sau , pentru a-l reprezenta si implini planuirile sale si binenteles pentru a-l aduce pe scena istoriei pe Domnul Isus . Nu exist niciun argument biblic insa ca Dumnezeu ar fi ales Israelul pentru mantuire asa la gramada . Faptul ca Israelul este poporul ales nu inseamna ca in fiecare perioada istorica au fost evrei credinciosi lui Isus. Alegerea este pentru implinirea planurilor lui Dumnezeu dar fara sa isi dea seama si un necredincios poate implini aceste planuri, de exemplu moartea Domnului Isus a facut parte din planul de mantuire a lui Dumnezeu , Caiafa l-a predat pe Isus in mainile romanilor care l-au omorat . Inseamna asta ca , Caiafa a fost credincios lui Isus ? Nicidecum pur si simplu fara sa isi dea seama sau sa isi doreasca acest lucru a implinit plan lui Dumnezeu. In intelepciunea sa Dumnezeu stie sa ii utilizeze si pe oamenii necredinciosi pt. a-si impini planurile.
Teoretic nu neg faptul ca au fost evrei credinciosi in Evul Mediu doar ca la acest moment eu nu cunosc niciun evreu credincios care sa fi trait in aceasta perioada. Poate ca au fost dar existenta lor nu a lasat urme care sa poata fi cercetate istoric. Daca au fost doar Dumnezeu ii cunoaste azi.
In lipsa dovezilor verificabile e ca si cum nu ar fi existat.
Necredinta majoritatii evreilor din vremea lui Pavel dar si de azi nu a fost intentia lui Dumnezeu pt. ca Dumnezeu nu doreste moartea pacatosului asa cum spune Ezechiel. Dar asta nu inseamna ca Dumnezeu a esuat , acei evrei au esuat. Dumnezeu a oferit o solutie pt. mantuire adica pe Domnul Isus , faptul ca multi oameni resping acest nu e un esec al lui Dumnezeu . Pur si simplu acei indivizi nu il vor pe Isus.
Faptul ca Dumnezeu permite acest lucru este dovada alegerii libere pe care o ofera oamenilor , vedem acest lucru in Deuteronom unde Dumnezeu ii spune poporului ca ii pune inainte viata si moartea , binecuvantarea si blestemnul.
Banuiesc ca acel papa la care te referi este Anacletus II(papa intre 1130-1138) sau pe numele lui de laic Pietro Pierleoni . Dar acest papa desi de origine etnica evreiasca provenea dintr-o familie bogata de negustori din Roma care s-a convertit la catolicism. Stramosii lui Anacletus/Pietro dupa convertire au devenit bogati si s-au inrudit cu marile familii nobiliare din Roma. DeSigur nu pot sa spun ca stiu sigur ca au fost falsi crestini , nu sunt eu judecatorul sufletelor membrilor acestei familii . Totusi mi se pare ciudat succesul economic si social care l-au avut dupa ce au devenit catolici. Poate gresesc , poate nu dar convertirea aceste familii mi se pare foarte dubioasa. In primul rand daca citim istoria Romei din aceea perioada(sec. X-XI) o sa observam ca viata morala a locuitorilor ROmei , a clericilor , Papilor nu era prea crestineasca. Existau papi si episcopi corupti, razboaie intre Papa si Imparatii germani, imoralitate de toate tipurile. In aceste conditii nici Biblia nu prea se studia .
In aceste conditii cum ar fi putut fi atrasa aceasta familie la credinta crestina , poate printr-un miracol , poat dar nu exista dovezi ca vreo minune cereasca i-ar fi determinat sa se converteasca.
Din aceasta familie provine Anacletus , el a fost un antipapa adica a ajuns in functie prin complot. Un grup de cardinali l-a ales papa desi exista deja un papa in functie Innocent II , pretextul a fost ca Innocent nu a fost ales canonic. Oricum astfel de rupturi in Biserica Catolica , cu alegerea a doi papi care apoi isi scot ochii au mai avut loc.
Unii clerici tineau cu Innocent , altii cu Anaclet . Binenteles s-a ajuns la scandal , certuri , excomunicari reciproce. Dorinta lui Anclet de a isi pastra functia cu orice pret nu mi se pare Ok.
Asa ca nu l-as prezenta ca un model de evreu credincios. Mai ales ca nu stiam cand , in ce conditii a ajuns Anacetus sa aiba o relatie personala cu Dumnezeu sau daca a avut.
Oricum multumesc pentru comentarii .
1. Cincizecimea are loc la 50 de zile de la ziua de după sabat (sau ziua de după Sâmbăta Mare în care Mesia a stat în mormânt) care este Sărbătoarea Primului Rod. Cincizecimea este ziua când s-au dat Cele Zece Porunci. Cele şapte săptămâni care se numără de la Primul Rod până la Cincizecime (7×7=49 zile) reprezintă şapte cicluri sabatice, iar ziua 50 reprezintă anul de bucurie, de îndurare, jubiliar, pe care îl vestim acum cu privire la venirea Fiului Omului (Evanghelia Împărăţiei).
2. Probabil au fost perioade istorice când nu au existat evrei care să-l mărturisească pe Iisus (în Evul Mediu) dar nu înseamnă că nu erau comunităţi care credeau şi asta în graniţele Imperilui Roman (Apusean). Vezi cum s-au descoperit manuscrisele ebraice ale unor evanghelii în Spania şi chiar în inima imperiului la Roma. În afara imperiului au existat tot timpul comunităţi restrânse care vorbeau şi scriau în arameica veche folosită înainte ca Afrates să elaboreze alfabetul sirian.
3. Mesianicii au trei (sau patru) ramuri sau grupări religioase principale: mesianici-iudaici, mesianici-nazarineni, şi mesianici-apostolici; prin urmare există trei feluri de doctrine în ce priveşte cine trebuie să ţină Tora referitor la Israel vs. Neamuri, şi în ce priveşte doctrina Mântuirii, pentru că nu tot timpul ţelul este mântuirea ci sunt diferite făgăduinţe individuale sau pentru diferite categorii.
4. Mesianicii cred în general că izraeliţii, fii şi fiicele lui Iacov (nu toţi din sămânţa lui Avraam), cei doar care au ieşit din Egipt, pentru că atunci când Avraam a adormit când a adus jertfele Domnul la dezaprobat: “Să ştii bine că urmaşii tăi vor pribegi în pământ străin, unde vor fi robiţi şi apăsaţi patru sute de ani”. Mai târziu s-a scris în Lege cum poate un egiptean să se alăture poporului iar în vremea lui Ieremia s-a spus că nu este suficient să fie tăiaţi în carne ci să fie circumcişi şi cu inima. Astfel mesianicii-nazarineni îi consideră circumcişi cu inima pe cei care îi primeşte pe cei circumcişi în carne, aşa cum spunea apostolul Pavel. Mesianicii-nazarineni consideră că celor dintre neamuri care se întorc la Domnul trebuie să ţină doar cele hotărâte de Conciliul din Ierusalim dar aşa cum scrie iudeii dintre neamuri trebuie să ţină Tora, la fel care oricine vrea să adere ca ramură fidelă în popor în perspectiva reîntregirii triburilor între hotarele lui Israel.
Avem ca pildă că oricine nu păzeşte Tora pe pământul lui Dumnezeu este tăiat afară literar şi cum (Leviticul 25:23) pe Samaritenii (2 Împăraţi cap 17) care au venit să locuiască în ţară la exilul Babilonian:
“După aceea suveranul A’Şurului a adunat oameni din Babilon, din Cuta, din Ava, din Hamat şi din Sefarvaim şi i-a aşezat prin cetăţile Samariei (Şomeronului) în locul fiilor lui Israel. Aceştia au stăpânit Samaria (şi au început a locui prin cetăţile ei.
Dar fiindcă la începutul vieţuirii lor acolo ei nu cinsteau pe Iahveh, de aceea Iahveh a trimis asupra lor lei care-i omorau.
Atunci s-a spus regelui A’Şurului, zicând: “Neamurile pe care tu le-ai strămutat şi le-ai aşezat prin cetăţile Samariei (Şomeronului) nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări şi de aceea El trimite asupra lor lei şi iată aceştia le omoară, pentru că ele nu cunosc legea Dumnezeului acelei ţări” …
Acest lucru este şi invers, oricine păzeşte poruncile lui Dumnezeu este vrednic să fie adus în ţara unde se va coborî Locaşul Sfânt: “Noul Ierusalim” care va deveni “cetatea sfinţilor” pe acest pământ până va fi dezlegat diavolul, şi despre care s-a scris că braţele râului care curge din cetate vor curge în mare, unul lângă Gaza iar celălalt lângă Damasc, ca să avem repere şi să deosebim pământul lui Dumnezeu.
Șalom, Paul!
Primul tău răspuns din 23 august trădează o perspectivă de studiu existentă la unii neo-evanghelici care, ahtiați după recunoaștere din partea comunității academice, nu au curajul să afirme cu putere Cuvântul scriptural acolo unde știința îl contrazice, sau încă nu a descoperit date (pe care sa le interpreteze după spiritul vremurilor sale, adică după teoriile academice în vogă în timpurile respective).
Postez din răspunsul tău:
Teoretic nu neg faptul ca au fost evrei credinciosi in Evul Mediu doar ca la acest moment eu nu cunosc niciun evreu credincios care sa fi trait in aceasta perioada. Poate ca au fost dar existenta lor nu a lasat urme care sa poata fi cercetate istoric. Daca au fost doar Dumnezeu ii cunoaste azi.
In lipsa dovezilor verificabile e ca si cum nu ar fi existat.
Răspunsul meu: percepția mea este că te afli în siajul unei gândiri neo-evanghelice; cauți date ȘTIINȚIFICE, istorice, pe care să-ți bazezi discursul BIBLIC și ești nesigur atunci când nu le găsești. Nu ai dovezi verificabile?…Uite, de pildă, Romani 11:25: O PARTE a Israelului a căzut într-o împietrire… Desigur, unul dintre corolarele afirmației este că CEALALTĂ PARTE a Israelului, adică, în terminologia isaiană, O RĂMĂȘIȚĂ, NU A CĂZUT în împietrirea buclucașă… Poți să crezi acest lucru sau sa nu-l crezi, și poți să afirmi ceea ce afirmă Biblia, sau să aștepți până când o știință ideografică, așa cum este istoria, va descoperi ceva date… Poți alege, că tot susții tu libera alegere (Te-aș ruga să-mi arăți și mie sintagma asta în Biblie…)
Propozițiile 4-7 din Raspunsul nr. 1 din 23 august fac parte din categoria replicilor disputabile. În conexiune cu frazele anterioare și cu alte afirmații de-ale tale, ar reieși ceva de genul: Dumnezeu i-a ales pe toți oamenii (nediferențiați din pdv etnic) să-I slujească, iar pentru a fi mântuiți i-a ales pe cei care s-au ales… Afirmația din Deuteronom, la care faci aluzie, este scoasă din contextul întregii Scripturi, dar, desigur, discuția asta poate glisa spre o altă polemică, și nu este nici locul, nici spațiul, nici vremea.
Tu afirmi “la acest moment eu nu cunosc niciun evreu credincios care sa fi trait in aceasta perioada” mi se pare un lucru bun, adică evreii din acea perioadă au cam murit (cred că au murit toţi, dar nu este verificabil…) şi ai fi putut, probabil să cunoşti dintre ei, dar Scriptura interzice spiritismul…
Repet: atenție sporită la redactare! Sunt absolut convins ca ti s-au dat nişte talanţi preţioşi, din categoria inteligenţei, a gândirii speculative şi a foamei de studiu, rămâne să-ţi rafinezi atenţia, logica, spiritul polemic şi elaborarea discursului (inclusiv cel scris)… Ştiu că avem cel puţin o cunoştinţă comună care te-ar putea ajuta la asta…
Binecuvântări!