EuroLeadership Forum@Eger: ziua a doua. Ce înseamnă să fii om?
Înainte de prânz a avut loc o discuţie despre ce înseamnă să fii om? Care sunt componentele umanităţii? Andrew Fellows, director al L’Abri Anglia, a pus o listă de 10 aspecte ale umanităţii:
10. religios (credinţa)
9. moral (corectitudinea)
8. estetic (simetria)
7. economic (administrator)
6. social
5. imaginativ
4. voliţional (voinţă)
3. raţional
2. sensibilitate (sentimente)
1. corporal (avem corpuri)
Fiecare om funcţionează în toate aceste aspecte care sunt mutual ireductibile. Ordinea e de la coada la cap, fiecare nivel de mai sus având o greutate puţin mai mare decât precedentul. Fiecare aspect are legile lui. Aspectele sunt ireductibile mutual. Reducţionismul trebuie respins pentru că nu se adresează întregii umanităţi ci îl reduce la raţiune, materie, sau altceva.
Există o coerenţă inseparabilă între toate aceste aspecte.
S-a discutat mai departe despre modul în care aceste aspecte intră în joc în interacţiunile dintre oameni, fiecare participant aducând perspectiva sa.
Unele din ideile subliniate sunt:
- Corpul individualizează un individ. Corpul comunică non-verbal.
- O persoană poate avea dubii despre creştinism care nu pot fi răspunse decât participativ, în comunitatea creştină. Este ceea ce spune Psalmistul: veniţi şi gustaţi ce bun este Domnul. Sau, similar, ce bun este Trupul Domnului, Biserica.
- Ellis Potter a afirmat că sfinţenia nu înseamnă lipsa fizicalităţii. Momentul din timp în care Dumnezeu a devenit om este de asemenea şi etern nu doar temporal. Realitatea ultimă, Dumnezeu Fiul, include fizicalitatea. Spiritul (ceea ce este total real) include aspectul fizic. Mântuirea implică răscumpărarea tuturor acestor aspecte. De aici rezultă că nimeni nu este mai abilitat decât creştinul să arate frumuseţea fiecărui aspect al umanităţii.
- Modul în care ne purtăm vorbeşte despre noi mai mult decât modul în care gândim, raţionăm.
- Experienţa de 15 ani a lui Andrew Fellows la L’Abri arată că convertirea este un proces incremental şi rareori dramatic. Convertirea de asemenea trebuie să implice totalitatea persoanei, inimă şi minte, nu doar o convertire emoţioanlă sau volitivă (“a făcut de decizie pentru Cristos”).
- Noi simbolizăm creştinismul oamenilor. De aceea orice separere între ceea ce pretindem şi modul în care ne purtăm este atât de nepotrivită.
Privind lista aceasta de aspecte ale umanităţii, nu mă pot abţine să nu mă întreb care din acestea sunt cultivate de către modul evangelic de viaţă? Câte aspecte am minimalizat sau ignorat din cauza deturnării lor de către Vrăjmaş? Creştinismul este deplinătatea, plenitudinea vieţii, nu doar în viaţa de apoi, ci aici, acum, unde s-a rugat Domnul să se facă voia lui Dumnezeu (precum în cer aşa şi pe pământ). Vede “lumea” plinătatea vieţii în comunităţile noastre răscumpărate?
Grupul de discuţii. Andrew Fellows in stânga, iar în drepata se poate vedea o româncă.
fluxul RSS complet
Pelerinaj în Țara Sfântă
E printre cele mai interesante explicații pe care le-am citit pe acest subiect. Chiar nu m-am gîndit niciodată să fac o listă cu însușirile, componentele care trebuie întrunite pentru a fi… om.
citind lista asta mi am amintit de poezia Daca a lui Kipling:
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
Şi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
Şi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
Şi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
Şi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
Şi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
Şi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
Şi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!