Târziu, despre crucea lui Pustan şi plecăciunile lui Wurmbrand
“Odată, mitropolitul ortodox al Sibiului i-a îngăduit lui Richard să ţină o slujbă în biserica lui. Îi plăcea şi lui să-i asculte predicile, originale, de cele mai multe ori pline de umor. Condiţia pusă de ierarh era ca Richard să se ţină de canoanele liturgice ortodoxe, să nu omită a efectua gesturile sfinte înainte de a începe să vorbească. Asta nu l-a intimidat pe Richard: cu plecăciuni dese şi adânci, îşi aducea obolul, de la amvon tradiţiei strămoşeşti ortodoxe. Mai târziu însă, atât norodul cât şi mitropolitul, care ascultau predica, au trebuit să audă că gesturile rituale, exterioare, n-au nici un rost fără străduinţa lăuntrică a inimii, în absenţa unei vieţi schimbate şi sfinţite a omului celui nou care trăieşte întru preamărirea Domnului. Fiindcă doar îndurarea ajută, doar Hristos mântuieşte.”
Liturghia şi strădania interioară a inimii, povestire din cartea 70 de povestiri despre puşcărie şi prieteni scrisă de preotul reformat Ferenc Visky, coleg de temniţă al lui Richard Wurmbrand.
O mini-recenzie poate fi citită aici.
fluxul RSS complet
Pelerinaj în Țara Sfântă
