Mamele care lucrează, mai fericite decât cele casnice
“Mamele casnice pot da impresia că duc o viaţă perfectă şi lipsită de griji, însă adevărul este cu totul altul, scrie presa britanică. Un studiu realizat de oamenii de ştiinţă de la Universitatea Carolina de Nord (SUA) arată că, faţă de femeile active, cele care stau acasă şi se ocupă exclusiv de copii şi de gospodărie sunt mai predispuse să sufere de depresie.
Cercetătorii americani au monitorizat 1.364 de femei timp de 10 ani. „În toate situaţiile în care au apărut diferenţe semnificative în ceea ce priveşte starea de bine a acestora, comparaţia a fost în favoarea celor care aveau un serviciu în regim part-time, faţă de cele care nu aveau job sau faţă de cele care lucrau full-time. Şi totuşi, în multe cazuri, mamele care lucrau full-time erau la fel de fericite ca cele care munceau part-time”, a declarat Cheryl Buehler, cea care a coordonat studiul.”
fluxul RSS complet
Pelerinaj în Țara Sfântă
Depinde ce faci acasă… Probabil femeile casnice nu găsesc multă împlinire în „Tânăr și neliniștit”…
Propune variante :)
În primul rând prin „casnică” nu înțeleg femei care nu fac nimic. Cred că femeile pot să „știe” că fac ceva important chiar dacă acel ceva nu este o slujbă plătită. A crește (și numai) un copil poate fi ceva ce-ți dă împlinire și probabil ocupă mai mult timp și energie decât o slujbă. În același timp cred că pentru unele femei ideea de cratiță sau de creștere a copilului sună a abuz sau a irosire. Cred că varianta cea mai importantă este conștientizarea rolului de casnică.
Așa cum pot fi angajate responsabile pot exista și casnice iresponsabile. Prima întrebare pe care aș pune-o este: „De ce a ales femeia să fie casnică?”. Și cred că de la răspunsul specific pe care l-ar da fiecare aici s-ar putea găsi și mai specific acele variante.
„Angajarea” este recent apărută în istorie.
Sunt de acord in principiu, dar, statisticile nu mint, ci subliniaza “În toate situaţiile în care au apărut diferenţe semnificative în ceea ce priveşte starea de bine a acestora, comparaţia a fost în favoarea celor care aveau un serviciu în regim part-time”
Subiectul merita cercetat mai departe, vazut o diferenta intre casnice fericite si casnice depresive, si care sunt activitatile care separa cele doua categorii, daca exista.
Eu aș spune că sunt motive să se ridice semne de întrebare despre statistică.
În primul rând legat de eșantion: ca să fie valid studiul în acel eșantion ar trebui să intre trei loturi de femei (lotul cu femeile casnice, lotul cu femeile part-time și lotul cu femeile full-time). Dar atunci se ridică întrebarea:
Cum poate un lot de aproximativ 400 de femei să fie reprezentativ pentru cele trei populații de femei? Și nu numai atât, dar cum poate fi extrapolat un astfel de studiu făcut într-o anumită zonă culturală pentru a ne spune ceva despre femei în general (de exemplu și pentru cele din țara noastră)?
A fost eșantionul omogen? Ce critici a primit studiul din partea comunității științifice? etc.
A mai fost, nu de foarte mult timp, un studiu care circula prin media: http://wordarmy.wordpress.com/2011/05/25/studiu-invalid-sex-si-secularism-partea-i-esantionarea/
Și valoarea statistică era 0.