Parerea lui Bazil (2)
Pe când un mesaj cu titlul “Luca 10:3 – Mandatul prezenței în lume”, “Oportunitățile prieteniei cu oamenii (din lume)”.
Impotriva “lumii” și a “anturajului” se tot predică. Dar “lumea” în înțelesul din Scriptură este un concept teologic și reprezintă opusul Împărăției. Reprezintă sistemul care se opune lui Cristos, voii și domniei Lui. Lumea poate să se manifeste și în cel credincios, fie din neștiință, fie din cădere în ispită, fie din alegere deliberată. Și nu tot ce fac cei necredincioși (din afara Împărăției) este “lume”: “neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii”. Din acest motiv sunt necreștini care au o etică fascinantă, vezi de ex. cazul lui Virgil Ieruncă care s-a opus “întrupării Diavolului în istorie” – comunismului. Când a fost întrebat care este relația dintre el și Biserică a spus că nu poate să creadă (nu din răzvrătire ci din neputință).
Mesajele despre “lume” și “anturaj” trebuie deci să ia în considerare diversitatea abordării din evanghelii și epistole, “în lume dar nu din lume”, sarea care este dată pentru a săra nu pentru a se depozita separată până în ziua Domnului, imperativul maturității spirituale care permite credinciosului să umble “în mijlocul lupilor”.
fluxul RSS complet
Pelerinaj în Țara Sfântă
Reversul chestiunii cu separarea fata de lume este cel al unitatii crestine, ambele fiind vazute in paradigme ce au de-a face cu exteriorul. Si aici dam chix: daca separarea de lume se vede la nivelul unor aspecte precum imbracaminte, obiceiuri si lozinci, oare pe ce temeiuri este inteleasa chestiunea unitatii? Exact … imbracaminte, practici si lozinci (ma rog, li se zice altfel). Separandu-ne de lume pe baza unor criterii superficiale, paradoxal, ne separam si unii de ceilalti in ingustul nostru cerc …
Unitatea institutionala si doctrinara cred ca este imposibila. O unitate minimala de facto cred ca se poate baza pe doua elemente: ortodoxia dogmelor centrale comune traditiilor crestine si evidenta duhului evanghelic prin care il recunoastem ca frate pe, de exemplu, CS Lewis si pe Chesterton, pe Wurmbrand si pe Steinhardt.
Din motive care tin probabil de tipul organzational congregational al bisericilor baptiste (autonomia bisericii locale) rezulta si semi-izolarea in care traiesc chiar si o adunare dintr-o localitate fata de o alta adunare din acea localitate. Exemplu trist: la celebrarea a 20/90 de ani a Bisericii Manastur nu au fost reprezentanti ai bisericilor-fiice pentru un cuvant de apreciere/binecuvantare.