mariuscruceru.ro

Este vorba de seminarul cu titlul “De ce iubim fotografiile” care a fost susținut și în Cluj în mai 2009.

Vreme de trei ani, doi prieteni, Gicu Serban si Voicu Bojan, au purtat, în scris, un dialog despre fotografie, viata si micile lucruri care îi pasioneaza. Rezultatul acestui schimb de idei s-a concretizat într-o carte. Ea poarta titlul de Înot sincron si, printre altele, vorbeste despre:

fotografie si tradare / subiect si implicare / Caravaggio, Erwitt, Rene Burri / scris si fotografie / bazine, înot, slapi si halate de baie / Nora / manele vizuale / Tarkovski, Towell, Arbus / concursuri foto / capsuni, rosii, patrunjei / fotografie si arta / kendo / cum sa facem poze mai bune / Havana, Alun si Petrila / fotografii iconice / ce înseamna o imagine buna / fotografie accidentala / audiobooks, servetele umede si pâine feliata / fotografie si kitsch / Ocna Sibiului si Zoo Turda / Sally Mann si Robert Capa / cartofi prajiti si drumul crucii / fotografie si întâlnire / etc.

Cartea apare în colectia Diafragma 9 si are 190 de pagini. Formatul este 15×21 cm, are coperta cretata cu clape. Costa 25 ron.

Prin amabilitatea lui Dragoș Ludușan.

Actualizare: Întregul eseu foto al lui Dragos Ludușan de la Drumul Crucii din Cluj-Napoca 2010  îl găsiți AICI.

DecoLife vă invită la Seminarul “Cum sa ai fotografii reuşite la nunta ta”

Fie că aveţi deja sau nu aveţi încă un fotograf pentru nunta voastră, va aşteptăm pe voi, viitori miri, sa veniţi ca şi cuplu.

Veți afla:

• cum să alegeți un fotograf pentru nunta voastră
• ce stil de fotografie vi se potrivește
• cum să vă pregătiţi pentru fotografiile de nuntă
• cum puteți să profitaţi din plin de timpul petrecut alături de fotograful vostru înainte, în timpul sau după nuntă
• cum să vă armonizaţi cu partenerul în timpul sesiunilor foto

Din meniul serii:

• Prezentare “Cum să ai fotografii reuşite la nunta ta” – fotograf Dragoș Ludușan
• „Sarea si piperul nunţii” – Georgiana Szekely-Haţegan (designer Decolife)
• Ceai și snacks-uri

Unde: Str. Georges Clemenceau nr. 4, Cluj-Napoca, (Zona Piața Muzeului)
Când: Luni, 22 februarie 2010, orele 18:00
Invitat special: fotograf Dragoș Ludușan

Intrarea liberă pentru miri
Pentru alti participanti: 10 RON

Așteptăm confirmarea participării dvs. la tel. 0746.043.266 sau email corneliu@decolife.ro (Corneliu Szekely-Hațegan) pana în data de 21 februarie 2010.

Simţiţi-vă liberi sa daţi sfoară în ţară despre seminar!

Biserica Hallgrím, Reykjavík, Islanda Foto: flickr.com / StubbyFingers

E crucial să înţelegem că întotdeauna se va putea stabili relaţia intimă, legătura strânsă dintre stilul unui lăcaş de cult şi teologia sau Zeitgeist-ul vremii în care a fost construit. Nuanţând cele de mai sus, se va putea stabili relaţia dintre arhitectura unui lăcaş de cult, pe de o parte, şi cele mai adânci, uneori oprimate, alteori cultivate, aspiraţii, doruri şi convingeri ale celor ce au visat, imaginat, făcut planuri şi s-au cheltuit pentru a ridica biserica. După cum s-ar putea ca generaţia ce sălăsluieşte azi – ce frumos şi exact acest cuvânt românesc: “sălăşluiesc” … – în structurile ridicate ieri, să nu aibă decât un rudiment din convingerile sau loialităţile celor dinainte. La urma urmei, în vremea în care goticul flamboyant făcea din vârful fiecărui arc şi creştetul fiecărui gurgui un pas în dezinvolt şi nelumesc, catedralele se goleau, căci Reforma, deopotrivă cea Magisterială şi cea Radicală, deschidea Calea spre păşunile proaspete. De aceea îmi place să spun adesea că bisericile sunt ca şi cochiliile în toată splendoarea lor logaritmică: din când în când locuite. De Viaţă!
…
Chemarea arhitectului e de a substanţia o afirmaţie teologică, corelată cu o eclesiologie pe măsură.
…
După mai bine de 140 de ani de istorie documentată a Baptiştilor români, din teritoriile româneşti sau de peste mări, tranziţia de la spaţii împrumutate, fie împrumutate teologic, fie adjudecate cultural, nu mai poate fi tratată cu nonşalanţa cu care tratăm bolile copilăriei. Dacă suntem atât de exacţi în articularea teologiei noastre în verb, de ce găsim tolerabil acest travesti când e vorba de mesajul locaşurilor noastre e cult, de ce doctrinele ce ne definesc în Soteriologie, Cristologie sau eclesiologie, de ce preoţia universală sau principiul voluntarismului nu sunt în sfârşit lăsate să se exprime, să-şi găsească depozitarele memoriale, să fie întrupate în mijloacele formidabile ale arhitecturii?

S-ar putea ca unii dintre cititori să privească cele de mai sus cu un uşor aer de neîncredere; poate ieşi ceva bun din … arhitectură?

Argumentele autorului le veţi găsi în articolul din Almanahul MESAJ 2010 (preţ 30 ron, face toţi banii).

Este interesant că originile acestui blog sunt legate tot de … arhitectură. Alin Cristea m-a rugat să pozez bisericile evanghelice (faţă, lateral, interior) din Cluj-Napoca pentru documentarea articolului despre arhitectura evanghelicilor români, articol pregătit de  arh. Augustin Ioan pentru aşteptata carte Omul Evanghelic. Pozele respective le-am pus blogul decluj.wordpress.com, căruia i-am dat mai târziu adresa curentă. Să nu fie cu mirare deci că pozele de pe acest blog prezintă biserici goale.

Revenind la arhitectura eclesială, să reprivim câteva biserici din Cluj-Napoca, cu citatul de mai sus în minte:

Biserica Baptistă Evlavia, Grigorescu

Biserica Penticostala Betel, Zorilor

Biserica Baptistă Mănăştur

Vezi şi alte biserici evanghelice din Cluj-Napoca pe flickr.

Update: Almanahul mesaj este disponibil pentru descărcare pe blogul prologos.ro. Articolul “Arhitectura eclesială ca mijloc apologetic” se găsește în capitolul III.

Vă oferim mai jos o listă cu fotografi evanghelici clujeni din care puteți alege pentru a investi în amintirile dumneavostră, fie că e vorba de nuntă, logodnă, botez, copil nou-născut sau altele. Ordinea este alfabetică după numele de familie.

Click pe o fotografie pentru a ajunge la saitul autorului unde puteți vizualiza întregul portofoliu.

Mihai Brie
Adi și Alina Călbăjos
Iulia Cosman
Emm Fagadar
Bogdan Filip
Fotopovești – Chris Nemeș
Iustina Gligor
GRImage Photography / Raul și Ioana Gădălean
Dan Groza
Zoli și Afina Jambor
Zoltan Kelemen
Dragoș Ludușan
Cosmin Macavei
Dan Mierluț
George Mureșan
Andrei Neamțu
Paul Păcurar
Ionuț Photo
Claudia Pop
Mio Rațiu
Paul și Criss Red
Ionuț și Ovidiu Săstraș
Andreea Stanciu
Cristian Știrb și Daniel Suciu | By the Way Photography
Cristi Tranca
Emanuel Tritean
Olga Vuscan
Anca Susa

Pentru creştini, iarna este anotimpul când sặrbặtoresc Crặciunul, naşterea Mântuitorului Isus Christos. Crặciunul este o perioadặ de bucurie şi veselie in care se dau cadouri, se cântặ colinzi şi se aprind lumini multicolore pe strặzile marilor oraşe.

Nu mulţi creştini stiu însặ cặ poporul evreu are în aceeaşi perioadặ propriul “Crặciun”, aşa numita sặrbặtoare de Hanukkah. Aceastặ sặrbặtoare a fost sặrbặtoritặ şi de Domnul nostru Isus pe cand trặia pe Pặmânt aşa cum voi arata în rândurile care urmeazặ.

Mai întâi trebuie însặ sặ aflam ce este Hanukkah, ce reprezintặ aceastặ sặrbặtoare pentru evrei.

Hanukkah / flickr.com / The Gifted Photographer

Dupa întoarcerea evreilor din robia Babiloniană sub conducerea lui Zorobabel, Ezra si Neemia şi după reconstruirea Templului, provincia persană (satrapia) a Iudeei a trecut în 331 î.H. în stapanirea lui Alexandru Macedon. Acesta reusise în scurta sa domnie ca rege şi apoi împặrat al Macedoniei (336-323 î.H.) sặ cucereascặ Egiptul, Asia Micặ, Persia. Dupa moartea lui Alexandru, generalii sặi şi-au împặrțit uriaşul imperiu între ei, unul din aceşti generali pe nume Seleucos (311-305 I.H.) a devenit împặrat al Siriei. Iudeea, după o perioadặ în care a fost în stặpânirea Egiptului (condus de urmaşii altui general al lui Alexandru, Ptolemeu), a intrat sub stặpânirea Siriei dinastiei seleucide.

Urmaşii lui Seleucos la tronul Siriei au promovat cultura, religia şi obiceiurile greceşti. Atât de puternicặ era influența greceascặ în Orientul Mijlociu încât pânặ şi multi dintre evrei au preluat limba, moda şi filosofia greceascặ. S-a ajuns chiar ca mulţi evrei să nu işi mai taie împrejur fii şi ca Marele Preot sa construiascặ o salặ de sport în Ierusalim unde bặrbații evrei participau la competitii sportive în pielea goalặ, la fel ca şi grecii.

Influența greceascặ a dus la infiltrarea în societatea evreiascặ a multe obiceiuri pagâne şi la încặlcarea tot mai gravặ a Legii lui Dumnezeu. Acest lucru a deranjat pe evreii pioşi ataşați valorilor tradiționale evreieşti şi decişi să respecte Legea. Aceştia au intrat în conflict cu evreii elenişti, au urmat ani de zile de certuri, comploturi politice şi intimidặri şi de o parte şi de cealaltặ. Miza cea mare era ocuparea funcției de Mare Preot, Marele Preot fiind atat conducặtorul religios cât şi cel politic al Iudeei. La început pặrea ca lupta dintre traditionalişti (hasidenii) şi elenişti va fi câstigatặ de elenişti si cặ iudaismul biblic va fi înlocuit de un sincretism iudeo-păgân, având în vedere cặ eleniştii erau susținuți de puterea imperialặ. Dar un lanț de evenimente neaşteptate a dus la victoria taberei tradiționaliste. Totul a început în 167 î.H. Când Antiohus IV (un urmas al lui Seleucos) împaratul Siriei, revenit dintr-o campanie militară din Egipt, a trecut prin Ierusalim pe care l-a jefuit de bogăţiile sale. Deasemenea el a luat vasele de aur din Templu şi a ucis o mulţime mare de locuitori ai Ierusalimului . Ca si cum nu ar fi fost de ajuns aceste lucruri, Antiohus (care îşi luase titlul de Epiphanes = Manifestarea lui Dumnezeu sau Dumnezeul vizibil în limba greacă) a poruncit sarcrificarea unei scroafe pe altarul din Templu, animal necurat pentru evrei. Pentru a întări tabăra evreilor elenişti care îi erau loiali, Antiohus a interzis tăierea împrejur, ţinerea Sabatului, deţinerea şi învăţarea Scripturilor evreieşti şi a ordonat ridicarea unei statui a lui Zeus în Templu. Cei care nu au respectat hotărârile lui au fost ucişi.

Hasideenii care nu au fost ucisi de soldatii lui Antiohus şi de evreii elenişti s-au grupat în jurul preotului Mathatias şi a fiilor lui: Iuda Macabeul (“Ciocanul”), Ionatan, Eleazar. Aceştia au declanşat o rascoală împotriva lui Antiohus reuşind să îi provoace pierderi însemnate. În cele din urmă Ierusalimul a fost eliberat, dar exista o problemă: Templul fusese spurcat de sacrificiul lui Antiohus. Aşa că Templul a trebuit resfinţit şi rededicat iar altarul a fost demolat şi pietrele depuse într-o curte a Templului. Abia dupa resfinţirea şi construirea unui nou altar s-au reluat jertfele la Templu. Se spune că după rededicarea Templului, a mai rămas ulei pentru aprinderea Menorei (candelabrul cu şapte brate din Templu care lumina masa cu cele 12 pâini reprezentând cele 12 seminţii ale lui Israel) doar pentru o singură zi, dar în mod miraculos focul de pe cele 7 braţe ale Menorei a ars 8 zile. Iuda Macabeul a decretat ca în fiecare an eliberarea Templului din mâinile pặgânilor să fie sặrbatorită cu bucurie şi veselie.

De atunci încolo evreii sặrbặroresc Hanukkah sau sặrbặtoarea luminilor, numită şi sặrbặtoarea Înnoirii Templului, iarna, timp de 8 zile, în perioada în care a avut loc acest eveniment miraculos. Uneori Hanukkah se nimereşte să fie în aceeaşi perioadă cu Craciunul. Cu aceasta ocazie evreii aprind lumini şi se bucură cu familia şi prietenii. Pe vremea Templului din Ierusalim tot orasul şi Templul erau pline de candele aprinse care luminau nopțile din timpul sặrbặtorii oferind un spectacol vizual extraordinar.

Și Domnul Isus a participat la Sặrbặtoarea Hanukkah asa cum reiese din Evanghelia dupa Ioan cap.10:22-23 “În Ierusalim se sặrbặtorea atunci sặrbặtoarea Înnoirii Templului. Și era iarnặ. Și Isus se plimba prin templu, prin pridvorul lui Solomon.”

Acest eveniment este descris de Ioan imediat dupa scena în care Domnul Isus spune ca El este lumina lumii şi că cine îl urmează pe El nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii şi după scena vindecării orbului din naştere. Aceste doua evenimente coroborate cu scena prezenţei lui Isus la sarbatoarea de Hanukkah arăta pentru cunoscatorii religiei iudaice ca EL este adevarata lumină de Hanukkah şi că flacăra de pe Mennora îl prevestea pe EL. Hanukkah era şi un moment în care mulţi evrei din aceea vreme credeau că o să vină Mesia. Această aşteptare mesianică se observă şi în Evanghelia după Ioan, unde iudeii l-au înconjurat pe Isus şi i-au zis: “Până când ne tot ţii sufletele în încordare? Daca eşti tu Christosul (Mesia), spune-ne-o pe faţă.”

Asa cum se va vedea mai încolo, din păcate, viziunile asupra lui Mesia erau diferite la Domnul Isus şi iudeii din jurul lui.

În zilele noastre, de Hanukkah evreii au mai multe obiceiuri precum: aprinderea lumânặrilor de pe Menora (copie în miniaturặ a sfeşnicului de la Templul din Ierusalim), spunerea de rugặciuni. Prima rugặciune este cặtre Dumnezeu şi i se multumeşte pentru cặ a dat viațặ şi sặnặtate celui care spune rugặciunea, a doua rugặciune este o mulțumire adresatặ lui Dumnezeu pentru minunile pe care le-a facut şi pentru cặ îi îndeamnặ pe evrei sặ se bucure de Lumina de Hanukkah, a treia rugặciune este o multumire adresatặ lui Dumnezeu pentru faptul ca i-a ajutat pe înaintaşi sặ elibereze Templul din Ierusalim.

Aceste rugăciuni se spun în seara fiecărei zile a sărbătorii.

După rugăciuni se cântă nişte cântări de laudă la adresa lui Dumnezeu şi Psalmul 91.

De Hanukkah evreii mănâncă clătite cu cartofi (latkes) şi gogoşi cu jeleu (sufganiot).

Copii obişnuiesc să primească cadouri sub formă de dulciuri, bani, nuci sau alune. Acest obicei de a da cadouri copiilor de Hanukkah a apărut după ce copii evrei au cerut ca şi ei să primească cadouri iarna la fel ca prietenii lor neevrei.

Ultima zi a sărbătorii numită Zot Hanukkah este marcată prin citirea din cartea Numeri. Anul acesta Hanukkah s-a nimerit să fie între 11-19 Decembrie.

Ca şi creştini trebuie să sperăm şi să ne rugăm ca poporul evreu să îl recunoască pe Domnul Isus ca adevặrata Lumină de Hanukkah, ca Mesia, pentru a se putea bucura şi pentru a fi fericit cu adevărat.

Vă invit deci pe doritori să intraţi pe BibliaPrinObiectiv.wordpress.com pentru a vedea acelaşi site, dar, deocamdată, la o altă adresă. Probabil că Dan Surducan va remedia neplăcrerea curând.

sastras.wordpress.com

La vernisaj au fost invitaţi să vorbească dramaturgul Visky Andras şi directorului Muzeului de Artă Cluj-Napoca, artistul Călin Stegerean.

Visky Andras a afirmat că Liviu Mocan menţine, inclusiv prin această operă, dialogul dintre aspectul estetic şi cel teologic al culturii europene, aspect care este evitat chiar şi in spaţiul eclesial, ceea ce este un lucru nedorit pentru că tensiunea dintre aceste aspecte este pozitivă.

Domnul Visky a dat o definiţie interesantă sculpturii: o operă de artă invizibilă. Cea a lui Liviu Mocan ne invită la o meditaţie în legătură cu Decalogul.

Domnul Călin Stegerean a adus în discuţie unele porunci din Decalog, iar când a vorbit despre “Să nu furi” a afirmat că o formă de furt este şi ingrădirea libertăţii aproapelui.

Fiind un monument de for public ce urmează să fie amplasat într-un oraş important din vest, lucru ce nu se întâmplă prea des pentru artiştii români, este nefericită lipsa autorităţilor oraşului de la eveniment, a mai adăugat domnul Stegerean.

La sfârşit participanţii au fost invitaţi să guste pâine de casă şi un pahar de vin.

Mai jos puteţi vedea unele imagini comentate după ce am înţeles eu că simbolizează ansamblul:

După cum a explicat autorul, Decalogul reprezintă Legea lui Dumnezeu (cele zece porunci), dar şi mâinile (10 degete) lui.

Cel ce este în afara legii are cel mai aproape (în prim-plan) o imagine tăioasă, neprietenoasă, care vorbeşte despre judecată. Totuşi, în al doilea plan se pot zări formele rotunde, calde ale interiorului “legii”. Am putea înţelege că şi omul ce se situează în afara perimetrului Legii poate întrezări uneori şoapte ale altei lumi, ale harului.

Cei dinăuntru se odihnesc însă (“ca nişte copii”) protejaţi de mâna cea bună a Preaînaltului.

Deşi înăuntru sunt scaune pentru odihnă, pe ele nu stăm tolăniţi, ci atenţi să nu cădem (starea de trezvie)

Chiar dacă e plăcut înuntru, unii aleg să iasă

Unii stau şi privesc dinafară

Căci în odihnă nu se ajunge decât trecând pe la cruce

Decalogul/Invitaţia poate fi vizitat în curtea Muzeului de artă până mâine 24 iunie.

O selecţie de 26 de fotografii de la eveniment se pot vizualiza pe Flickr.

Au mai scris despre vernisaj: Ziarul Făclia.