Este voia lui Dumnezeu ca voia Sa să se facă pe Pământ? Şi în Europa? Este voia lui Dumnezeu să-şi împace toate lucrurile din cer şi de pe pământ cu sine prin Isus?

Dacă aţi răspuns afirmativ, atunci de ce în bisericile noastre suntem preocupati în esenţă de sfârşitul lumii, obţinerea mântuirii şi mersul în cer? De ce atenţia noastră se concentrează asupra programelor bisericii, numărului de participanţi la serviciile bisericii sau asupra mărimii congregaţiilor noastre, în timp ce Isus ne-a spus să căutăm mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu?

N-ar trebui, mai curând, să ne concentrăm pentru a vedea Împărăţia lui Dumnezeu venind într-o măsură din ce în ce mai mare aici pe pământ? Sau aici în Europa? N-ar trebui să ne preocupe mai curând impactul pe care congregaţia noastră sau comunitatea noastră îl are în transformarea cartierului sau zonei noastre?

Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos

Rezolvaţi următoarea enigmă: dacă evanghelia este vestea despre moartea lui Isus pe cruce pentru păcatele noastre, despre faptul că El a înviat din morţi, învingând moartea şi aducându-ne viaţă veşnică, atunci … cum explicaţi că, înainte de a merge la cruce, Isus predica deja “Evanghelia”.

Matei spune că Isus străbătea toată Galilea predicând Evanghelia Împărăţiei (cap. 2:32). Marcu scrie în primul său capitol că “Isus a venit în Galilea şi propovăduia Evanghelia lui Dumnezeu” (1:14) Luca îl citează pe Isus spunând la începutul lucrării Sale: “Trebuie să vestesc Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu” (cap. 4:43)

Ce este prin urmare această veste bună, această Evanghelie?

Cuvântul Evanghelie în sine înseamnă “vestea bună”. Deci Isus aduce vestea bună despre ceva ce se întâmplase înainte că El să moară pe cruce şi să învie a treia zi!

Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos

Ce vom descoperi dacă începem să citim istoria căutând compania celor credincioşi?

[...]

Vom lua notă de felul în care mişcarea misionară modernă a urmat aceste treziri, de bărbaţi şi de femei asemenea lui William Carey şi David Livingstone, care au îndrăznit să creadă că Dumnezeu dorea să transforme societatea după societatea pe tot cuprinsul lumii, prin mesajul lui Isus. Asemenea pionieri nu au fot interesaţi doar de “salvarea sufletelor” sau plantarea de biserici, ci au avut acţiuni de pionierat şi în domenii precum cel forestier, în agricultură, educaţie, ştiinţă, astronomie, comerţ, editare şi tipărire, sistem bancar, dezvoltare, îngrijirea sănătăţii, justiţie socială şi înfiinţarea de biblioteci. Ei considerau că Marea Trimitere presupune mult mai mult decât simpla traducere a Bibliei şi convertirea altora, şi anume presupune a învăţa pe toţi oamenii, întreaga societate, cum să trăiască pentru a servi pe Dumnezeul Creator. Aşa cum a facaut Wesley în Anglia – ei au dorit cu ardoare să vadă reforma întregii societăţi şi în toate domeniile vieţii.

Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos

Mi-amintesc de primul sondaj făcut de cineva în mod spontan pe un grup de credincişi. La întrebarea “câţi dintre voi au venit la credinţă prin evanghelizare în masă?, s-au ridicat ici colo câteva mâini. Dar prin evanghelizarea pe stradă?, s-au ridicat ici-colo câteva mâini. Prin radio şi televiziune? Prin literatura evanghelistică? Prin vizitarea bisericii? Evanghelizarea din uşă în uşă? Un mic număr de mâini s-a ridicat de fiecare dată.

Dar când au fost întrebaţi câţi au devenit creştini datorită influenţei unui prieten sau a unei rude, o pădure de mâini s-a ridicat dintr-o dată!

Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos

Scenariile fataliste pentru timpurile din urmă ne pot orbi şi nu vom mai vedea oportunităţile de modelare a viitorului. În secolul al XIX-lea, la Londra, Charles Spurgeon avertiza în acestă privinţă atunci când “tuna” de la înăţimea amvonului: “David nu a crezut în teoria conform căreia lumea merge din rău în mai rău şi că vremea îndurării divine va sfârşi în întunerec şi idolatrie… Această noţiune modernă a secat în mare parte zelul bisericii pentru misiune şi, cu cât se va demonstra mai repede că este nescripturală, cu atât mai bine pentru cauza lui Dumnezeu“

Speculaţiile conduc adesea la frică şi paralizie. Când creştinii privesc Răpirea ca pe o modalitate de scăpare din dezastrul acestei lumi, este exact ce-şi doreşte vrăjmaşul. El ştie că cei ce-L urmează pe Cristos trebuie să fie agenţii lui Dumnezeu pentru schimbare pe planeta Pământ. Ca urmare, propaganda lui urmăreşte să ne facă pasivi şi neangajaţi.

[...]

Orientarea spre apocalips a mediilor populare evanghelice a continuat şi în cadrul Revoluţiei lui Isus din anii 1960 şi 1970, cu cărţi care preziceau triumful anticristului comunist şi imineţa revenirii lui Cristos. Cele mai vândute romane despre răpire încă promovează o asemenea gândire pe termen scurt, acum, la începutul secolului XXI.

Astfel de influenţe nu contribuie prea mult la edificarea credinţei, speranţei şi viziunii pentru ziua de mâine a Europei.

(Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos)

Notă: citatele acestea nu sunt puse “ca să fie”, ci le consider relevante pentru contextul istoric imediat. Aş cita mai mult din acestă carte, antidot la pesimismul scenariilor fataliste pentru viitor, dar transcriere ia timp, şi editura m-ar putea certa că încalc dreptul de autor.

Jeff Fountain, Speranţă pentru Europa, Editura Kairos: “Dar noi, urmaşii lui Isus Cristos, care e viziunea noastră cu privire la Noua Europă? Europa de ieri a fost modelată semnficativ de creştinii purtători de speranţă. Ca urmare, ar de aşteptat ca şi noi, creştinii de azi, să avem un mesaj plin de speranţă pentru viitorul Europei. Sigur că vom căuta cu înfrigurare semnele înaintării domniei lui Dumnezeu printre europeni, ca răspuns la rugăciunile noastre în care am cerut ca Împărăţia sa să vină! Pentru că, la urma urmei, rugăciunea pe care Isus ne-a lăsat-o ca model implică faptul că voia lui Dumnezeu trebuie să se facă, atât în Europa, cât şi în cer, nu-i aşa?”

Iosif Ţon, La ce să ne aşteptăm de la viitor: “Ca o mărturie personală, fiindcă am crescut în cultul baptist din România, care prin Mărturisirea sa de credinţă este amilenist, am fost şi eu amilenist multă vreme. Apoi, pentru o scurtă bucată de timp, cam prin anii 1982-1983, am înclinat spre premilenism. Am studiat însă cu multă atenţie toate implicaţiile teologice ale poziţiei premileniste şi am ajuns la concluzia că nici într-un caz nu o pot susţine. Iată de ce.

Trebuie să vedem ce fel de Dumnezeu apare că avem dacă adoptăm o concepţie premilenistă (în special pe cea mai strictă dintre ele, numită dispensaţionalism). Această concepţie spune că atunci când a venit Fiul lui Dumnezeu pe pământ, scopul lui a fost să devină regele iudeilor şi să restaureze împărăţia lui David. Dar, pe la mijlocul lucrării lui pe pământ, Isus a ajuns la concluzia că iudeii nu-l vor primi ca rege şi astfel a intrat într-o criză de misiune (localizată în matei 16). Atunci El a decis să suspende „:Planul A” cu care a venit şi să introducă „Planul B”: să facă o paranteză în istorie, numită epoca Bisericii, care nu fusese proorocita în Vechiul Testament, deoarece nu fusese în plan, ci a fost concepută abia acum fiindcă nu s-a putut împlini Planul A. În această schemă se consideră că cele şapte scrisori din Apocalipsa cap. 2 şi 3, sunt şapte epoci în istoria Bisericii şi se interpretează că Biserica merge din rău în mai rău, până la faza de decădere totală a Bisericii din Laodicea. Prin urmare, prin Biserică Domnul Isus mântuieşte un număr de oameni dintre neamuri, dar nu realizează altceva. Biserica este falimentară. Când ea va fi în starea cea mai rea, Domnul Isus va veni pe norii cerului, va învia pe toţi cei mântuiţi prin Biserică şi îi va răpi împreună cu puţinii credincioşi rămaşi în viaţă şi astfel va închide paranteza Bisericii. El va veni la Ierusalim ca să reia istoria de unde a lăsat-o la prima venire şi va instaura împărăţia restaurată a lui David. Când cei mai de seamă experţi în dispensaţionalism sunt întrebaţi: Ce scop are mia de ani?, răspunsul este: Dumnezeu i-a făcut lui Israel multe promisiuni în Vechiul Testament şi ele trebuie împlinite; Domnul Isus va veni ca să dea satisfacţie lui Israel că a ajuns să domnească peste toate naţiunile.

Să observăm acum altceva. Cu toate că – după această credinţă – Isus va domni personal la Ierusalim şi ca cârmui naţiunile „cu un toiag de fier”, adică cu autoritate absolută, El nu îşi va putea impune şi permanentiza domnia: va avea loc o conspiraţie secretă împotriva Lui care Îl va obliga să plece de pe pământ. Un mare premilenist adaugă că această conspiraţie va avea loc „ca să arate că omenirea este iremediabil coruptă.”

După scurtă vreme, Isus va reveni pe norii cerului şi va pune capăt istoriei omenirii.

Eu întreb: Unde este suveranitatea lui Dumnezeu, adică puterea şi autoritatea lui de a-Şi duce toate planurile la îndeplinire? După schema aceasta, când Isus vine prima dată pe pământ nu-şi poate împlini planul cu care a venit, ci trebuie să introducă un altul. Prin Biserică de asemenea nu realizează mare lucru. Când vine şi domneşte la Ierusalim nu reuşeşte să-şi impună domnia şi este obligat să plece înapoi la cer. Şi tot aşa, până la sfârşitul omenirii, El de fiecare dată pierde. Este oare aceasta imaginea unui Domn al domnilor şi Rege al regilor?

Această imagine a unui Dumnezeu care trebuie să-şi schimbe planurile şi care mereu pierde bătălia m-a făcut pe mine personal să mă îndepărtez de concepţia premilenistă.

Aceasta înţeleg eu din Scripturi că este strategia lui Dumnezeu fixată înainte de a crea pământul, atunci când, în Sfânta Treime, au făcut planul: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră”. Acesta este planul lui Dumnezeu Singurul plan al lui Dumnezeu în actuala istorie umană. El este suveran, adică nimic din univers nu-I încurcă planul şi nu-L abate de la împlinirea lui!

Aşadar, eu cred că porunca dată de Domnul Isus apostolilor să ucenicizeze toate naţiunile (Matei 28:19-20) va fi dusă la îndeplinire.

Unii au o concepţie defetistă, pesimistă despre lucrarea lui Dumnezeu şi a Fiului Său în istorie. Ei se aşteaptă să biruiască fiarele, răul. Ei văd istoria mergând din rău în mai rău. Eu nu văd o asemenea imagine în Biblie, chiar dacă Domnul Isus şi apostolii vorbesc şi de apostazie şi de perioade de răcire a dragostei credincioşilor şi de mărire a corupţiei din lume. În ciuda acestora, Cel ce câştigă biruinţa este Dumnezeu şi Mielul. Şi armata Mielului: Biserica! El Îşi clădeşte Biserica şi porţile iadului nu o vor birui şi el va prezenta această Biserică sfântă şi desăvârşită în finalul istoriei.

Fiindcă am o convingere nestrămutată în suveranitatea lui Dumnezeu, eu am o privire optimistă asupra istoriei viitoare. Şi asupra Bisericii lui Dumnezeu!”

Atitudinea pe care o vede lumea când ne priveşte făcând faţă, ca cetăţeni la est de Eden, crizei şi crizelor, este una de speranţă? Vor fi ei geloşi pe modul în care Dumnezeul nostru ne inspiră speranţă? Sau vor vedea un alt grup de resemnaţi, cu singura diferenţă că sunt religioşi?

Nicoleta Sălcudean, Jeff Fountain şi Liviu Mocan. Foto: Vasile Tomoiagă

24 martie a marcat nu doar aniversarea a 100 de ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand, ci şi lansarea în Cluj-Napoca a cărţii Speranţă pentru Europa de către autor, Jeff Fountain, la cafeneaua Quo Vadis, gazdă fiind Nicoleta Sălcudean. Am recunoscut printre participanţi pe sculptorul Liviu Mocan, Lucinel Dumitrăşcuţă, pastorul Mitraş Dudaş, vizionarul proiectului cafenelei Quo Vadis Jonathan Tame şi pe administratorul stiricrestine.ro, Vio Pop.

Jeff a prezentat câteva elemente biografice, după care a fost provocat să-şi expună motivele pentru care există speranţă pentru Europa.

Speranţa noastră este înrădăcinată în trecut, focalizată pe viitor astfel încât să putem fi activi în prezent. Baza speranţei este caracterul lui Dummnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, şi promisiunile Lui. Din cauza acestor promisiuni noi trebuie să fim oameni cu aşteptări mari, “însărcinaţi” cu viitorul lui Dumnezeu, având datoria de a realiza în prezent ceea ce Dumnezeu doreşte pentru viitor. Speranţa nu se bazează pe chestiuni de circumstanţă socială, politică, sau de altă natură, ci pe cunoaşterea lui Dumnezeu.

Jeff Fountain la lansarea cărţii Speranţă pentru Europa. Foto: Vasile Tomoiagă

Noi trebuie să fim mesageri ai speranţei pentru întreaga creaţie, întreaga existenţă, nu doar în ce priveşte salvarea sufletului. Prea adesea biserica pare un club în care intrăm cu “ticketul salvării” şi după aceea aşteptăm eliberarea. În Biblie citim că Dumnezeu doreşte să restaureze întreaga creaţie, şi din acest motiv noi trebuie să fim preopupaţi de totalitatea creaţiei nu doar de momentul salvării sufletului. În mod similar, avem nevoie să privim lumea prin perspectiva Împărăţiei, să avem această viziune globală, pe care am pierdut-o prin gândirea locală centrată pe biserica locală.

Pentru a redescoperi speranţa, trebui să realizăm că am acceptat erezia care spune că istoria merge din rău în mai rău. Dar această perspectivă se opune rugăciunii lui Isus, care a cerut ca voia lui Dumnezeu să se facă pe Pământ. Trebuie să respingem propaganda Vrăjmaşului care ne subjugă, făcându-ne să credem că viitorul este al lui, ceea ce este fals. Viitorul este al lui Dumnezeu, şi fără această încredinţare nu vom fi în stare să aducem acel viitor în împlinire.

Viitorul României depinde de modul în care vom şti să recuperăm Evanghelia Împărăţiei, care este preocupată de întreaga existenţă, în contrast cu Evanghelia Salvării, care se concentrează doar pe momentul salvării sufletului.

Jeff Fountain este director Tineri pentru Misiune Europa. Cartea Speranţă pentru Europa poate fi achiziţionată online de la Editura Kairos.

Cartea este o încercare de a face legătură între ideile spirituale şi filozofice care au dat naştere Europei, aşa cum o ştim azi, şi schimbările şi dezvoltarea ce se produc zilnic, chiar sub ochii noştri, şi care au ecouri în multe alte părţi ale lumii. Dar, în primul rând, vreau să dau motive de speranţă pentru viitorul Europei, pentru ţările noastre, pentru satele şi oraşele noastre. (Jeff Fountain, autorul)

Uniunea Europeană se află astăzi într-o etapă crucială a dezvoltării sale: masiva expansiune geografică, reconsiderarea mandatului şi a sarcinilor, noi acorduri pe cale de a fi elaborate, la care se adaugă discuţia despre rădăcinile civilizaţiei europene. În tumultul discuţiilor pro şi contra legate de recunoaşterea impotantei tradiţiei iudeo-creştine în trecutul Europei, Jeff Fountain ne îndreaptă atenţia dinspre trecut înspre viitorul Europei şi ne atenţionează cu privire la rolul nostru, al creştinilor în acest proces. (Andre Rouvoet, Vice Prim-Ministru al Olandei)

Jeff Fountain, director pentru Europa al organizaţiei Tineri pentru Misiune

În noiembrie 2007 a avut loc la Cluj-Napoca conferinţa Generaţia Pro Mesia, la finalul căreia Jeff Fountain a avut amabilitatea să răspundă câtorva întrebări. Le puteţi citi în articolul: Cine va modela Europa?

via stiricrestine.ro

Cartea costă 19 ron şi poate fi comandată de pe site-ul editurii Kairos. Jeff Fountain este director pentru Europa al organizaţiei Tineri pentru Misiune (Youth with a mission).