http://groups.yahoo.com/group/InfoCrestin/message/291
SCRISOARE DESCHISA
Catre: Pastorii penticostali din Romania
Conferinta pastorala nationala,
Consiliul Bisericesc al Cultului Penticostal din Romania,
Comitetul Executiv
Noi, semnatarii prezentului document, profund ingrijorati de starea in care se gaseste Cultul Penticostal din Romania si afectati de faptul ca miscarea penticostala din Romania se afla intr-un evident declin spiritual si moral, ne adresam dumneavoastra prin aceasta scrisoare publica chemandu-va la reflectie, rugaciune si actiune.
Constatam existenta unor crize profunde care se manifesta pe multiple planuri:
-
Criza morala si spirituala
Lipsa vointei de a elucida colaborarea cu Securitatea a liderilor penticostali. La Congresul din noiembrie 2006, liderii Cultului au promis ca vor alcatui o comisie care sa scoata la lumina adevarul si sa propuna solutii. Din pacate, la un an distanta, nu s-a facut nimic in aceasta privinta.
Distrugerea unitatii bisericesti prin promovarea legalismului, inlocuind unitatea cu uniformitatea (chiar si prin hotarari emise in numele Consiliului Bisericesc), a condus la reactivarea unui curent extremist.
Suntem consternati de faptul ca am devenit ca lumea, dar nu in aspectele pe care le reclama Hotararea Consiliului Bisericesc din 8-9 august 2007, ci, mai grav, prin faptul ca se tolereaza la nivel inalt fariseismul, luxul, opulenta, manipularea, camataria, discursurile si actiunile electorale imbibate de ipocrizie si populism etc.
Concentrarea exclusiva pe aparente a condus la diluarea mesajului bisericii penticostale catre societate. Accentuarea formelor si traditiilor se face in detrimentul principiilor biblice si al spiritualitatii.
Subiectivism in rezolvarea anumitor situatii de criza. Intrebuintarea a doua masuri de judecata deschide usa pentru favoritisme.
Lipsa de sensibilitate fata de nevoile generatiei tinere duce la indepartarea acestora de biserica. Riscam sa se repete tragedia anilor ’60, cand foarte multi tineri au fost instrainati de biserica din pricina legalismului si a lipsei de relevanta a bisericii.
-
Criza institutionala
Dupa iesirea din sistemul comunist, care si-a pus amprenta puternic pe forma de organizare si conducere a bisericii, caracterizata de centralizare, control, manipulare, conducere pozitionala etc., era necesara desprinderea de acest model si implementarea unui model biblic de conducere. Centralizarea si institutionalizarea excesiva a Cultului Penticostal au dus la formarea unor structuri greoaie care nu mai raspund nevoilor bisericilor locale, ci le impovareaza. Conceput pentru a reprezenta si a sustine bisericile penticostale, odata cu trecerea timpului, in mod subtil, Cultul a ajuns o structura care urmareste controlul bisericilor.
Autonomia bisericii locale este incalcata in mod sistematic de catre conducerea centrala si regionala a cultului, prin hotarari, comunicate si decizii. Consiliul Bisericesc isi aroga dreptul de a impune forme bisericilor, in timp ce Statutul ii acorda doar dreptul de a face recomandari bisericilor (art. 9). Biblia este inlocuita tot mai mult de traditie, fiind promovate decizii si comunicate unilaterale.
In valtoarea acuzatiilor proliferate in mass media, sunt inadmisibile amatorismul si confuzia care au rezultat din comunicatele emise de catre conducerea Cultului. Acestea au dat mai degraba impresia ca se urmareste musamalizarea acuzatiilor care ii vizau pe unii lideri penticostali, decat aflarea adevarului.
Prin faptul ca a luat decizii pripite, abuzive, fara sa ofere o justificare sau oferind justificari penibile, institutia Consiliului Bisericesc a fost dusa in derizoriu.
-
Criza de indentitate
In prezent lipsesc un set de valori si o viziune biblica pentru Cultul Penticostal care sa arate cine suntem si incotro mergem. De aceea, in „marea familie penticostala”, asistam la abordari si perceptii total diferite, in chestiuni de esenta doctrinara, in functie de zona geografica.
Izolarea in mod arogant fata de miscarea penticostala mondiala creeaza impresia de dizidenta fata de aceasta. Criticile proliferate fata de alti credinciosi penticostali din exterior au dat nastere sentimentului ca noi suntem singurii detinatori ai adevarului.
-
Criza relationala
Cultul functioneaza mai degraba pe baza unei structuri rigide, decat pe baza unor relatii sincere si deschise intre lideri si intre biserici. Din mandrie sau rivalitate, unii pastori si unele biserici sunt tratate dispretuitor, ca si cum ar fi de mana a doua.
S-a observat in ultima vreme, chiar si in timpul desfasurarii unor evenimente publice, ca relatiile la nivelul conducerii centrale nu sunt din cele mai bune, fapt care se rasfrange asupra sanatatii bisericilor.
Consideram ca e lamentabil modul in care sunt organizate evenimente de prima importanta, precum Congresul in care s-a votat Statutul, Congresul Electiv sau Conferintele Nationale. In ultimii ani, la intalnirile pastorale s-a evitat crearea unui cadru pentru partasie si interactiune. Faptul ca participantilor li se cere doar sa asculte prelegeri si sa voteze fara o dezbatere reala in prealabil, induce sentimentul ca sunt folositi.
Legat de cele de mai sus, solicitam luarea de urgenta a urmatoarelor masuri:
1. Convocarea Adunarii Generale in Congres Extraordinar, in prima parte a anului 2008, pentru cel putin doua zile pline, cu scopul de a solutiona crizele mentionate in document.
2. Adunarea Generala a pastorilor trebuie sa discute si sa valideze viziunea si proiectele fiecarui Departament. In aceasta privinta, viziunea fiecarui departament va fi transmisa cu cel putin doua luni inainte Comunitatilor Regionale, pentru a fi analizata si discutata de pastori.
3. Consiliul Bisericesc si Comitetul Executiv au aratat ca nu sunt interesate de deconspirarea fostilor colaboratori ai Securitatii din randurile slujitorilor penticostali. Desi a trecut un an de cand Congresul Cultului a cerut deconspirarea, pana in acest moment nu se cunoaste nici o actiune concreta in acest sens. In consecinta, solicitam infiintarea, pana la 31 ianuarie 2008, a unei Comisii de Cercetare a Dosarelor, din care sa faca parte cate un pastor, din afara Consiliului Bisericesc, desemnat de fiecare Comunitate Regionala.
4. Revizuirea statutului care sa urmareasca descentralizarea, separarea conducerii Comitetului Executiv de cea a Consiliului Bisericesc, limitarea numarului de mandate si interzicerea cumulului de functii.
5. Initierea unor serii de dezbateri teologice deschise care sa duca in final la revizuirea Marturisirii de Credinta.
6. Sa se alcatuiasca o Comisie de Onoare care sa analizeze acuzatiile aduse conducatorilor Cultului, comisie care sa prezinte Consiliului Bisericesc concluziile la care s-a ajuns. Membrii Comisiei de Onoare nu pot face parte din Consiliul Bisericesc.
7. Membrii Consiliului Bisericesc sa promoveze unitatea in diversitate, evitand extremele, pentru a nu se face vinovati de divizarea cultului in viitor.
Tinand cont de cele de mai sus, chemam slujitorii penticostali din Romania la pocainta autentica, asemenea celei din vremea lui Neemia: „Cand am auzit aceste lucruri, am sezut jos, am plans, si m-am jelit multe zile. Am postit si m-am rugat inaintea Dumnezeului cerurilor, si am zis: «Doamne, Dumnezeul cerurilor, Dumnezeule mare si infricosat, Tu care tii legamantul Tau si esti plin de indurare fata de cei ce Te iubesc si pazesc poruncile Tale! Sa ia aminte urechea Ta si ochii sa-Ti fie deschisi: asculta rugaciunea pe care ti-o face robul Tau acum, zi si noapte, pentru robii Tai copiii lui Israel, marturisind pacatele copiilor lui Israel, pacatele facute de noi impotriva Ta; caci eu si casa tatalui meu am pacatuit. Te-am suparat, si n-am pazit poruncile Tale, legile si oranduirile, pe care le-ai dat robului Tau Moise. »” (Neemia 1:4-7)
Noiembrie 2007
E binevenit acest apel. (Totusi, cine sunt „Noi, semnatarii prezentului document” ).
Este echilibrat, realist si curajos in acelasi timp. Personal mi-as fi dorit ca in loc de noiembrie 2007 sa fi fost scris noiembrie 1997 macar, avand in vedere unele aspecte care necesitau o rezolvare timpurie. Asta insa nu-i submineaza actualitatea.
Eu privesc lucrurile din perspectiva unui mirean de rand. Si, desigur, sunt ispitit sa cred ca pestele se impute de la cap. Rezist ispitei, cautand sa-mi inteleg propria responsabilitate la tot ce este nepotrivit in cultul din care fac parte. Regula Harului ar fi ca Dumnezeu ne da conducatori pe cei mai buni dintre noi. Deci, daca sunt reale probleme la nivelul conducerii, cum suntem noi?!…
Teologia mantuirii prin credinta PERSONALA trebuie sa se reflecte in responsabilitatea individuala la nivelul actiunilor, in hotararea de a ramane alipiti de adevar chiar si atunci cand suntem minoritari in comitete. Strigam in gura mare ca nu biserica ne mantuie, dar o luam la vale cu turma uitand de glasul Pastorului. Si sunt atat de dulci cantarile penticostale pe care ne leganam in mersul nostru apostat. Si culmea blasfemiei – il evocam pe Duhul Sfant ca ne umple.
Beni, prietene, ai spus lucruri pe care le-am invartit impreuna pe toate partile, pe vremea cand faceam parte amandoi din acelasi cult si am continuat sa le discutam si dupa ce eu l-am parasit.
Intre timp discursul meu a devenit mai putin violent – de…varsta probabil.
Lucrurile enumerate mai sus nu-s de loc noi. La fel a fost in urma cu 10 sau cu 17 ani. Schimbarea a inceput sa apara nu in interiorul cultului ci in spatiul public. Pe langa multele-i pacate, internetul face ca pumnul in gura si bocancul in beregata sa fie mai dificil de pus si asta este bine. Poate macar in felul acesta, lideri care au invatat o viata intreaga sa-si priveasca turma de la inaltimea amvonului si sa se comporte ca niste proprietari pe mosia proprie, sa realizeze in sfarsit ca n-au inventat nici mersul pe jos si nici gaura de la macaroana; ca Ierusalimul nu este in Arad si Biblia n-a fost scrisa in romana lui D. Cornilescu.
Nu stiu foarte multe despre camataria de care se vorbeste in scrisoare (sincer: nici nu ma prea intereseaza), insa cunosc foarte bine ipocrizia, manipularea si aplicarea unor standarde duble – acestea sunt lucrurile care o sa-i alunge pe tineri din biserica si nu absenta muzicii rock & roll. Tineretea este varsta la care foamea dupa autentic te poate conduce catre a fi autentic in pacat, in detrimentul unui crestinism ipocrit si caldicel.
Personal nu sunt foarte optimist in legatura cu viitorul acestei organizatii. Ma indoiesc ca cei pentru care „pastor” a devenit sinonim cu „sef”, vor citi aceasta scrisoare, isi vor sfasia hainele si se vor pocai in tarana si cenusa.
Cred insa ca destinul bisericii locale penticostale poate trebuie sa fie diferit.
Si asta depinde de „mireni de rand” ca tine pentru ca teologia care-i imparte pe credinciosi in clerici si laici sau, ma rog, mireni cum preferi tu sa le zici, vine din iad si duce tot acolo.
In rest..s-auzim numai de bine.
Cititi strajerul si veti vedea semnale de alarma trase in urma cu aproape patru ani. Cititi mesajele 76 la 85 si veti vedea similaritati in activitatea mocanului si complicilor lui
http://groups.yahoo.com/group/strajerul/messages/76
http://groups.yahoo.com/group/strajerul/message/85
In urma cu cateva zile am postat comentariul anterior, in legatura cu acest subiect. Respectivul comentariu a fost copiat pe blog-ul ziaristului Andrei Badin. Ma vad oarecum nevoit sa revin cu niste precizari la adresa domniei sale si care, totodata, sper sa intregeasca imaginea a ceea ce am spus anterior:
Stimate Domnule Badin.
Tin sa fac cateva precizari in legatura cu comentariul meu de pe site-ul “Clujul Evanghelic” si care a vizat scrisoarea de protest a unor pastori penticostali, adresata conducerii cultului, comentariu pe care dumneavoastra l-atzi copiat pe blog-ul care va apartzine.
In primul rand, numele meu este Dan Harabulā si nu Dan Harabulea, asa cum apare pe site-ul domniei voastre si de aceea va rog sa faceti corectura de rigoare.
Dat fiind faptul ca cel caruia m-am adresat initial in comentariul meu, v-a raspuns deja si, in ceea ce ma priveste, pot sa subscriu fara rezerve la respectivul raspuns, voi incerca sa ma refer la problemele de fond care au dat nastere afirmatiilor mele de pe “Clujul Evanghelic”.
Abordarea fenomenului religios crestin si in spetza evanghelic, este incompleta si poate duce la concluzii care n-au de-a face in nici un fel cu adevarul, atunci cand se face pe baze strict sociologice si psihologice. Orice crestin isi va intzelege biserica , plecand de la cateva ipoteze:
1. Dumnezeu exista
2. Biserica il reprezinta si slujeste pe acest Dumnezeu
3. Exista un cod etic si moral absolut si acest cod se gaseste scris intr-o carte / in niste cartzi: Biblia pentru evanghelici, Biblia si Sfanta Traditzie pentru ortodocsi si catolici.
In lumina acestor principii de baza (la care de altfel, subscriu), scrisoarea de protest la care faceti referire, este mai mult decat o banala vociferare impotriva “pastorilor-securisti”, asa cum spunetzi dumneavoastra in titlu. Ea este o incercare de a reforma un sistem, de a darama ceva nu de dragul daramarii, ci pentru ca pe locul ramas gol, sa se zideasca ceva mai bun.
Punctul slab al acestui gen de scrisori, precum si a comentariilor ca cel postat de mine, este acela ca focalizeaza atentia asupra aspectelor negative, a raului. Iar atunci cand acest lucru se intampla in spatial public, exista pericolul ca informatia sa fie interpretata gresit din lipsa imaginii de ansamblu. Spun asta mai degraba pentru mine decat pentru dumneavoastra si de aceea ma vad nevoit sa fac aceste precizari care, sper, vor elimina imaginea dezechilibrata asupra a ceea ce cred eu in legatura cu criza din organizatia penticostala.
Pe de alta parte, exprimarea publica are darul de a fortza reactii, de a sparge tacerea atunci cand aceasta se vrea pastrata cu orice pretz – in aceasta lumina intzeleg reactia celor 17 pastori penticostali; ma indoisec ca vreunul dintre ei si-a imaginat ca va reusi ca, odata publicata scrisoarea, sa o faca sa circule doar intern, in mediile penticostale, asta in epoca internetului… Avantajele si dezavantajele trebuie puse in balantza.
Cultul Penticostal nu este sinonim cu biserica penticostala si niste structuri administrative ca cele chestionate, nu se pot suprapune cu BISERICA, care este o realitate spirituala. Exista pastori onesti – pe unii am avut ocazia sa-I cunosc – si exista o masa de credinciosi care si-au facut din credintza in Dumnezeu elementiul esentzial al vietzii. Ambele aspecte, cel intunecat si cel luminos, sunt deopotriva reale si doar impreuna formeaza imaginea corecta.
In ceea ce priveste continutul post-ului meu, m-as bucura sa trebuiasca sa retractez ceea ce am afirmat, adica sa constat ca m-am inselat. Din pacate nu pot sa fac asta si continui sa cred ca scrisoarea in cauza exprima adevaruri dureroase, insa un diagnostic corect este necesar, chiar daca nu si sufficient, si reprezinta primul pas catre vindecare.
Pana la urma, expresii de genul “vetzi cunoaste adevarul si adevarul va va face liberi” si “…spunand adevarul in dragoste” se gasesc intre copertzile aceleiasi Biblii si doar impreuna dau imaginea completa a ceea ce trebuie sa facem in astfel de situatzii.
Cu stima,
Dan H.
Scandal în cultul penticostal din România
http://www.interesulpublic.ro/pagina-doi_29/scandal-in-cultul-penticostal-din-romania_3096
„Principii si direcţii pentru întărirea disciplinei şi climatului duhovnicesc in biserici”, de fapt este o Epistola a conducerii cultului catre bisericile penticostale „imprastiate” prin toata Romania. Cat e de departe continutul ei de cel al epistolelor pauline sau a principiilor ce decurg din evanghelia propovaduita chiar de Isus…
Aroganta, smerenia exterioara, populismul, mandria, lipsa dragostei, ignoranta, ravna fara intelepciune, limbajul instigator, (prostia), cuvintele nedemne, formalismul, traditionalismul (atentie, nu traditia!), oportunismul, duplicitatea etc. par a fi prezente in trairea celor care au „lumina vechilor carari” (ati auzit de ei?) sau a asa-zisilor legalisti, in general.
„Paziti-va de aluatul fariseilor.”
Si inca ceva:
Cred in autoritatea temporara ingaduita de Dumnezeu pastorilor sau conducerii cultului. Cred de asemenea ca exista mai multi factori, printe care factorul cultural, care vor determina intr-o anumita masura cuvantul acestei autoritati, prin urmare acesta nu e infailibil.
Voi fi catalogat ca usuratic daca spun ca trebuie sa ne supunem oricum oricarei decizii a pastorului sau conducerii cultului, aducand in acelasi timp situatia respectiva, in rugaciune inaintea lui Dumnezeu?
Totusi, Dumnezeu e asa de bun cu fiecare, ne rabda asa mult pe toti… El se pleaca la nivelul de intelegere al fiecaruia si lucreaza prin indurarea Lui. El sa fie laudat! Pacatul nostru este mare atunci cand dintr-o simpla rationare, ajungem sa judecam, mai apoi chiar sa uram. Dumnezeu sa nu ne faca dupa copilariile si judecatile noastre.
Respect, D-le Dan Harabula!
Inainte de toate as dori sa precizez ca sunt membru al cultului penticostal si vreau sa-I multumesc lui Dumnezeu pentru acest lucru.Am observat in dese randuri interesul unor oameni de a promova ideea ca penticostalii urmeaza cai gresite din punct de vedere biblic si ca au o inchinare gresita fata de Dumnezeu.Vreau sa va asigur ca aceste lucruri nu sunt adevarate,iar cei care pun la indoiala acest lucru ii rog in numele Domnului sa citeasca Biblia.Deasemenea,nu incerc sa spun ca toti penticostalii sunt sfinti si nu vreau sa le iau apararea celor care pacatuiesc greu inaintea Domnului,dar vreau sa va spun ca suntem oameni cu totii si toti suntem pacatosi,indiferent ca suntem penticostali,ortodocsi,catolici,martorii lui Iehova,baptisti,adventisti,etc.,dar diferenta este ca daca un ortodox vede un pocait ca pacatuieste,il judeca in sinea sa,iar apoi va zice si altor tovarasi de-ai sai despre acest pocait,dar daca un pocait vede un ortodox ca pacatuieste,se roaga la Dumnezeu pentru acest om,ca Domnul sa-l ierte si sa-i arate calea spre cer.Tot ce dorim noi pocaitii sa facem,este sa-I slujim lui Dumnezeu toata viata,deoarece avem un suflet de care ne pasa si suntem constienti ca nu putem ajunge in Imparatia Domnului,doar daca ducem o viata curata inaintea Celui care ne-a creat,ne iubeste cu o iubire nemarginita si ne vrea cu gelozie pentru El.Daca oamenii din lume nu ar sti ca pocaitii sunt inchinatori ai lui Dumnezeu,atunci de ce se asteapta de la acestia ca sa fie neprihaniti inaintea lui Dumnezeu?As vrea din toata inima ca oamenii sa nu mai fie interesati de ce face fratele care e pocait,ortodox,catolic,etc.,ci fiecare sa fie cu bagare de seama la propria-i persoana,adica la mantuirea sa personala.Nu putem sti ce trebuie sa facem pentru a fi mantuiti de Dumnezeu,doar daca citim Cuvantul lui Dumnezeu,Biblia.Dumnezeu sa va ajute pe fiecare sa ajungeti sa cunoasteti adevarata credinta mantuitoare,care este credinta in Domnul si Mantuitorul nostru,Isus Cristos.”Incolo,fratilor,fiti sanatosi,desavarsiti-va,imbarbatati-va,fiti cu un cuget,traiti in pace,si Dumnezeul dragostei si al pacii va fi cu voi”.
„Harul Domnului nostru Isus Hristos,si dragostea lui Dumnezeu,si imapartasirea Sfantului Duh,sa fie cu voi toti!Amin”.
In ultima perioada s-au inatmplat multe lucruri si evenimente care au marcat viata crestinilor evanghelici din Romania.
M-am gandit mult la tot ce s-a intamplat si am constatat cu stupoare ca incet, dar sigur, ne indepartam de tinta adevarata si ne atintim privirile spre lucruri de nimic, lucruri marunte ce nu aduc unitate intre crestini, ci, din contra, ne despart si ne separa. Asa ca, m-am gandit sa scriu despre ceea ce ma framanta…imi propun sa scriu timp de cateva saptamani articole care sa vorbeasca despre tinta gresita.
In ultimul timp, tot mai multi lideri crestini din Romania dau tot felul de reguli care ne sunt impuse si asezate la rang de lege. Ni se spune tot mai des ca cei care nu respecta aceste reguli sunt firesti si, in consecinta, sunt niste oameni libertini, nesupusi si pacatosi.Am ajuns sa avem, practic, o a doua biblie, o biblie scrisa de oameni( eu nu spun ca toate regulile sunt gresite, insa majoritatea sunt scoase din contextul biblic, aberante si propaga doar o forma de evlavie), care, incet, dar sigur isi ocupa locul de cinste in tot mai multe biserici din Romania.
Predicam despre batic, despre podoabe, pantomima, coregrafie, imbracaminte, muzica si manifestari si uitam tot mai mult sa predicam Adevarul despre care Biblia ne spune:”Veti cunoaste Adevarul(pe Isus) si Adevarul va va face liberi”.Va invit sa cititi continuarea articolului pe http://www.florin-lupean.blogspot.com
Unitatea se pare ca nu a existat niciodata asa cum cere Dumnezeu si stiti de ce? Pentru ca unora le este rusine cu Duhul Sfant si nu il lasa sa lucreze. Ca sa nu ne stricam imaginea, nici nu vorbim de El!!
Va intreb, de ce ne mai numim penticostali daca Duhul Sfant nu e lasat sa lucreze in Biserica.
Studiul Biblic si Teologia in sine nu-si afla locul in Biserica daca prin purtarea noastra il negam pe Dumnezeu.
Ne numim Biserica botezata cu Duhul Sfant, dar se pare ca alte confesiuni ne-o ia inainte ca sunt dornici sa primeasca „ploaia tarzie”.
E vremea sa ne trezim din somn ca Domnul vine!!!
as vrea sa incep cu o intrebare. Cine a scris acest articol e penticostal?.
Dar cei ce au comentat mai sus? va multumesc
Doar…,SIMPLE SCUZE”…fata de suferinte fara egal,create de aceia care…
s-au supus si se supun…AUTORITATILOR…de orice fel:-divine sau lumesti,
ori…DRACESTI !”
Ce lesnie sunteti fartilor , din Comitetul executiv, al Cultului Penticostal!?!
Este o marfa prea scumpa… INFORMATORUL …nu-i asa???Sa-l demscati!?!
Dumnezeu sa va rasplateasca, totul, pe deplin!In locul denuntului franc , si sincer, perpetuati confuzia,delatiunea , si lipsa de scrupule!…Asat-i realitatea d-nilor,si…nu cumva fratilor!…Deloc!….Este trist ca o vedem numai acuma!..