(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 67, 20 iulie 2008)
„Cuvântul Tău este o candelă pentru picioarele mele şi o lumină pe cărarea mea.”
Psalmul 119:105
Cineva compara odată cititul unei cărţi cu servirea unei mese. Unele cărţi le iei şi le „înghiţi” în grabă. Sunt uşoare la stomac şi uşor de uitat. Asupra altora trebuie să zăboveşti, să mesteci bine şi abia apoi să înghiţi; şi aceasta nu neapărat pentru că îţi plac, ci pentru că sunt „grele”. Sunt însă unele cărţi care te îndeamnă parcă să le deguşti îndelung, iar plăcerea gustului te face să revii asupra lor.
Însă parcă această comparaţie îşi pierde gustul într-o vreme ca a noastră, unde totul se reduce doar la „informaţie”, un ingredient ciudat care nu mai are putere să dea o aromă nobilă sufletului. Poate am fost puţin nedrept în afirmaţia anterioară deoarece unii sunt totuşi dispuşi să plătească scump pentru „informaţiile” de care doresc să se folosească. Putem trage astfel concluzia că informaţia capătă valoare doar dacă este folosită.
BIBLIA este o carte plină de informaţii despre Dumnezeu, informaţii care ne arată drumul spre El. Valoarea acestora în viaţa fiecărui creştin este arătată de măsura în care acesta le foloseşte şi modul în care le foloseşte.
Cât folosesc din ceea ce cunosc despre Dumnezeu pentru a-L cunoaşte pe Dumnezeu? „Cine are poruncile Mele şi le păzeşte, acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte , va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi şi Mă voi arăta lui.” (Ioan 14:21)
MIHAI VINCZE
