(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 70, 10 august 2008)
Atunci când ierţi pe cineva, te mişti în ritmul inimii divine… Dumnezeu a creat iertarea ca singura cale de a-Şi păstra vie povestea Sa de dragoste cu rasa umană.
Lewis Smedes
Trăirea în comunitate şi relaţii implică întotdeauna credincioşie şi dedicare: te poţi baza pe mine. Încălcarea acestei promisiuni zdrobeşte inimi. Nimeni nu poate iubi ca persoana căreia i-am încredinţat inima şi secretele noastre, şi tot aşa, nimeni nu poate răni aşa cum o face aceeaşi persoană.
Dumnezeu a creat o lume perfectă şi ,,foarte bună”. După ,,cădere”, ea a devenit ,,nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Cain, Lameh). Dumnezeu nu a renunţat la creaţie, ci a ales să o recreeze printr-o ,,operaţie spirituală” pe inimă. Această cale este IERTAREA. El Însuşi, în Isus Hristos a ales să plătească preţul regenerării relaţiei prin această metodă.
Cele 2 metode de a supravieţui cu durerea pe care alţii ţi-o provoacă sunt: răzbunarea – o lege pe care Lameh a dus-o la apogeu ,,70×7” (Gen 4:23-24) sau IERTAREA – o alegere care duce la viaţă (Matei 18:21-22) – dacă devine un mod de viaţă, asemenea respiraţiei, şi nu o numerotare încrâncenată: ,,Te-am iertat azi de 3 ori, de 4 ori. De câte ori trebuie să te tot iert?”
Pilda din Matei 18 ne ilustrează câteva lucruri:
- Cât de mare a fost datoria pe care ne-a iertat-o Dumnezeu: imposibil de plătit! Rom. 5:6-10
- Cine a suportat pagubele datoriei noastre: Dumnezeu – a plătit preţul în Isus Hristos. Rom. 6:23
- Datoria noastră este să urmăm modelul ceresc: iertarea datoriei ,,tovarăşului” meu. Mat. 6:14-15
Din pildă putem distinge 3 paşi ai iertării:
- Hotărârea de a nu plăti cu aceeaşi cantitate egală de durere persoanei care te-a rănit. Asta înseamnă să suspenzi legea răzbunării şi gândul revanşei.
- Iertarea vede omul, nu doar rana. Când ne doare, vedem doar rana şi durerea noastră şi uităm că celălalt este om, ca şi noi. Robul nemilostiv a fost iertat, dar nu a iertat pe semenul său. El nu a reuşit să vadă omul din spatele datoriei, ci doar datoria. Asta i-a adus nenorocirea.
- Al 3-lea pas, în care constaţi că ai făcut un progres real în iertare, este să doreşti binele real al persoanei respective – să speri din inimă lucruri frumoase pentru el.
Concluzie: Iertarea te costă durerea. Neiertarea te costă inima.
Marcel Şaitiş