IERTAREA ŞI PREŢUL EI

(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 70, 10 august 2008)

Atunci când ierţi pe cineva, te mişti în ritmul inimii divine… Dumnezeu a creat iertarea ca singura cale de a-Şi păstra vie povestea Sa de dragoste cu rasa umană.
Lewis Smedes

Trăirea în comunitate şi relaţii implică întotdeauna credincioşie şi dedicare: te poţi baza pe mine. Încălcarea acestei promisiuni zdrobeşte inimi. Nimeni nu poate iubi ca persoana căreia i-am încredinţat inima şi secretele noastre, şi tot aşa, nimeni nu poate răni aşa cum o face aceeaşi persoană.

Dumnezeu a creat o lume perfectă şi ,,foarte bună”. După ,,cădere”, ea a devenit ,,nespus de înşelătoare şi deznădăjduit de rea” (Cain, Lameh). Dumnezeu nu a renunţat la creaţie, ci a ales să o recreeze printr-o ,,operaţie spirituală” pe inimă. Această cale este IERTAREA. El Însuşi, în Isus Hristos a ales să plătească preţul regenerării relaţiei prin această metodă.

Cele 2 metode de a supravieţui cu durerea pe care alţii ţi-o provoacă sunt: răzbunarea – o lege pe care Lameh a dus-o la apogeu ,,70×7” (Gen 4:23-24) sau IERTAREA – o alegere care duce la viaţă (Matei 18:21-22) – dacă devine un mod de viaţă, asemenea respiraţiei, şi nu o numerotare încrâncenată: ,,Te-am iertat azi de 3 ori, de 4 ori. De câte ori trebuie să te tot iert?”

Pilda din Matei 18 ne ilustrează câteva lucruri:

  1. Cât de mare a fost datoria pe care ne-a iertat-o Dumnezeu: imposibil de plătit! Rom. 5:6-10
  2. Cine a suportat pagubele datoriei noastre: Dumnezeu – a plătit preţul în Isus Hristos. Rom. 6:23
  3. Datoria noastră este să urmăm modelul ceresc: iertarea datoriei ,,tovarăşului” meu. Mat. 6:14-15

Din pildă putem distinge 3 paşi ai iertării:

  1. Hotărârea de a nu plăti cu aceeaşi cantitate egală de durere persoanei care te-a rănit. Asta înseamnă să suspenzi legea răzbunării şi gândul revanşei.
  2. Iertarea vede omul, nu doar rana. Când ne doare, vedem doar rana şi durerea noastră şi uităm că celălalt este om, ca şi noi. Robul nemilostiv a fost iertat, dar nu a iertat pe semenul său. El nu a reuşit să vadă omul din spatele datoriei, ci doar datoria. Asta i-a adus nenorocirea.
  3. Al 3-lea pas, în care constaţi că ai făcut un progres real în iertare, este să doreşti binele real al persoanei respective – să speri din inimă lucruri frumoase pentru el.

Concluzie: Iertarea te costă durerea. Neiertarea te costă inima.

Marcel Şaitiş

Adaugă comentariu