Cristos vs. Morfeus: drogurile – definire, pericole, soluţii

(Articol scris de Paul Chiş pentru Clujul Evanghelic. Opiniile exprimate sunt ale autorului.)

Drogurile – definire, pericole, soluţii

Morfeus este în mitologia greacă zeul viselor, cel care induce în mintea muritorilor în timpul somnului visele care-i liniştesc şi-i fac să uite de problemele din timpul zilei. În lumea lui Morfeus totul este perfect, toate dorinţele oamenilor se împlinesc, nu există durere sau suferinţă. Cei atinşi de puterea lui Morfeus se simt fericiţi şi împliniţi.

În epoca modernă locul lui Morfeus a fost luat de droguri, care aşa cum vom vedea în continuare induc şi ele vise dar cu consecinţe foarte grave pe plan spiritual/psihologic şi fizic.

Dacă visele miticului Morfeus nu sunt decât un rezultat al proceselor naturale ale creierului uman, visele induse de droguri sunt rezultatul unor schimbări în sistemul nervos central al creierului uman, schimbări ce au efecte dezastroase în timp.

Morfeus este un personaj imaginar, produs al literaturii antice greceşti; din păcate drogurile sunt foarte reale şi foarte periculoase.

Dar ce sunt drogurile? Există o mulţime de definiţii a drogurilor, în acest articol vom aborda subiectul drogurilor recreaţionale care sunt cele mai cunoscute şi care fac cele mai multe ravagii.

Drogurile recreaţionale sunt substanţe naturale (extrase din plante) sau sintetice (create în mod artificial în laboratoare prin combinarea mai multor elemente chimice, şi nu extrase din plante) prin consumarea cărora se obţine o stare de euforie sau relaxare (dupa caz), o senzaţie de bine, iar consumatorul are halucinaţii având impresia că trăieşte într-o altă lume. Prin consumarea repetată a acestor substanţe consumatorul devine dependent, adică trebuie să consume cantităţi tot mai mari şi mai numeroase de drog altfel se simte rău  (acest rău poate lua multe forme: vomă, tremurături, dureri în tot corpul, agitaţie maximă etc). Rezultatul final pentru dependentul de droguri este moartea, dacă nu se iau măsuri imediate de dezintoxicare.

Drogurile au fost utilizate din cele mai vechi timpuri dar abia în secolul XIX s-au adoptat legi împotriva comercializării lor. Unul din cele mai vechi droguri utilizate este opiul, obţinut din planta numită mac. Grecii antici cunoşteau acest drog, dealtfel zeul Morfeus era reprezentat dormind pe un pat inconjurat de flori de mac. Nu doar grecii antici utilizau floarea de mac sau derivatul ei, opiumul, ci şi egiptenii, asirienii, sumerienii, chinezii. În America preoţii incaşi, azteci şi mayaşi foloseau frunzele de coca pentru a intra în contact cu spiritele în timpul ritualurilor religioase. Se observă în acest caz o legătură directă între ocultism şi droguri, legatură ce există şi în zilele noastre. Drogurile au fost utilizate nu doar în scop recreaţional ci şi religios.

Aşa cum am amintit mai sus există două categorii principale (sunt şi altele) de droguri: naturale şi sintetice. În categoria celor naturale intră: heroina, cocaina, opiul, canabisul, haşişul, marijuana. În categoria celor sintetice intră: LSD, Ecstasy, aurolacul, morfina (utilizată în cantitate mare poate da dependenţă şi deci să devină un drog).

Pe piaţa drogurilor au intrat în ultima perioadă o serie de substanţe greu de controlat şi de interzis deoarece nu există specificat în lege că acestea sunt ilegale. În categoria acestor substanţe intră o serie de medicamente şi analgezice utilizate în medicina veterinară. Aceste substanţe sunt vandute liber pe piaţă pentru că se găsesc uşor (la orice farmacie veterinară) şi pentru că legislaţia din domeniu a rămas în urmă. Mai exact, aceste substanţe fiind de scurt timp consumate ca narcotice, autorităţile nu au avut timp încă să le interzică cu toate că produc o puternică dependenţă şi finalmente moartea.

În categoria drogurilor naturale intră şi tutunul care chiar dacă nu produce halucinaţii şi este legal, crează o puternică dependenţă şi boli ale inimii, plămânilor şi sistemului digestiv şi nervos (infarct, cancer, comoţii cerebrale).

Drogurile sunt produse fie pe plantaţii din zone izolate ale lumii, fie în laboratoare de chimie clandestine. Cele mai cunoscute zone de producţie a drogurilor sunt:

  • pentru heroină (derivat al opiului care la rândul lui este extras din mac): Afganistan (90% din producţia mondială de opiu este atribuită acestei ţări, atât oficialii guvernamentali corupţi cât si rebelii talibani fac trafic cu opiu şi cultivă maci), Asia de SE (triunghiul de aur care cuprinde: Laos, Vietnam, Tailanda, Myanmar).
  • pentru cocaină: Columbia, Bolivia, Peru, Ecuador
  • pentru haşiş: Maroc-70% din producţia mondială, Egipt, Liban, India, Afganistan

După producere drogurile sunt transportate în ţările consumatoare şi vândute  (principalele state consumatoare de droguri sunt SUA şi statele din Europa de V: Marea Britanie, Olanda, Germania, Franţa, Italia, Spania). În acest proces sunt implicate reţele extinse de crimă organizată cu mii de oameni. Exemple de organizaţii criminale implicate în traficul de droguri: mafia italiană (Cosa Nostra, Camora, N” dragheta), triadele chinezeşti, Cartelurile drogurilor din Columbia sau Mexic, mafia rusă, mafia israeliană, mafia albaneză (Armata de eliberare din Kosovo a fost acuzată ca a facut trafic cu droguri pentru a-şi finanta activităţile în timpul războiului cu Iugoslavia în anii 90). Traficul cu stupefiante aduce miliarde de dolari (şi euro) acestor reţele.

Drogurile în România

În România drogurile au devenit o problemă de importanţă naţională, numărul de consumatori creşte de la an la an la fel ca şi numărul de decese provocate de consumul de droguri. Majoritatea consumatorilor sunt tineri între 14-20 de ani, cauzele care-i determină să consume droguri sunt: necazurile din viaţă (familiile destrămate, neîmplinirile profesionale, sărăcia), căutarea unor senzaţii tari, anturajul nepotrivit, dorinţa de arăta altora că sunt curajoşi.

Locurile în care se vând drogurile sunt discotecile (raiul traficanţilor de droguri, aici se găsesc tineri cu bani dornici de „distracţie” iar patronii se fac de multe ori ca nu vad ce se petrece), barurile, cluburile . Dar şi şcolile au devenit locuri de vâzare a narcoticelor, vânzători fiind chiar unii elevi.

Narcoticele consumate în România sunt: cocaina, heroina, haşişul, pilulele de Ecstasy, aurolacul (răspândit la oamenii străzii). La toate acestea se adaugă tutunul.

În ceea ce priveşte treficul de droguri România are ghinionul că se află pe traseul drogurilor care începe in Asia de SE şi Afganistan. Heroina de exemplu adusă din Afganistan, trece prin Iran-Turcia-Bulgaria-România ca apoi să ajungă in Europa de V. O parte din ea însă rămâne in România.

Autoritătile care se ocupa cu lupta antidrog în România sunt : Agenţia Naţionala Antidrog şi D.I.I.C.O.T. Din păcate acestea nu au reusit încă să afle numărul exact de consumatori de droguri pentru a putea lupta eficient împotriva acestui flagel.

Creştinismul şi drogurile

Este consumul de droguri şi traficul de droguri un păcat? Care este poziţia Bibliei faţă de droguri? Toate acestea sunt întrebări importante pe care orice creştin ar trebui să şi le pună astăzi.

Consumul de droguri nu afectează doar „lumea” ci şi Biserica. Nu doar copii din familii necreştine pot cadea in capcana drogurilor ci şi cei din familii de creştini (chiar evanghelici). Există cazuri în care tineri din familii de creştini din România au consumat droguri, autorul acestui articol a auzit despre un astfel de caz de curând.

Vedem aşadar că noi ca şi creştini nu putem sa nu ne implicăm în lupta contra drogurilor. Binenţeles acest lucru trebuie facut de creştini pregătiţi pentru acest lucru (psihologi, educatori). Nu trebuie uitat însă că această luptă este şi una spirituală de aceea rugăciunile au un rol foarte important.

Revenind la întrebările de mai sus putem spune că în Biblie nu se vorbeşte în mod direct despre droguri şi nu există porunci explicite privind interzicerea drogurilor. Cu toate acestea există în Biblie, în cadrul celor 10 porunci, porunca de a nu ucide. Uciderea înseamnă crimă, prin consumarea de droguri consumatorul se ucide pe el însuşi sau se sinucide, treptat. Interdicţia de a ucide se referă atât la a nu ucide pe alţi oameni cât şi la a nu te ucide pe tine. Consumul de droguri este o formă de sinicidere şi prin urmare este un păcat foarte grav.

Traficul de droguri este şi mai grav pentru că traficantul vinde mijlocul cu care consumatorul se va sinucide, il asistă pe consumator în procesul autodistrugerii. Consumul de droguri spre deosebire de alte modalităţi de sinucidere se face într-un timp mai lung şi consumatorul nu realizează de multe ori ce face. E dacă vreţi o sinucidere involuntară . Mulţi consumatori cred ca nu o să ajungă dependenţi şi că nu o să moară. Acest tip de gândire e foarte naiv, e ca şi cum ai spune ca o să bei de mai multe ori otravă de şobolani şi că după aceea nu vei aveea nimic. Cred că cei care consumă droguri nu înteleg că a priza cocaina sau heroina e acelaşi lucru cu a bea o sticlă cu otravă de şoareci sau de cianură .

În Deuteronom 30:19 Dumnezeu a spus următoarele cuvinte: „ţi-am pus înainte viaţa si moartea, binecuvântarea şi blestemul . De aceea alege viata ca să trăieşti.” Vedem din aceste cuvinte dorinta lui Dumnezeu ca noi să alegem viaţa in locul mortii, în primul rand sa alegem Viaţa care ne este oferita de Isus Cristos. Multi dintre oameni l-au ales pe Morfeus în locul lui Cristos, visele ce duc la moarte în locul realităţii dătătoare de viaţă.

Pentru unii este prea târziu pentru a mai scăpa de droguri pentru că au murit multi altii pot insă să fie eliberaţi de această sclavie dacă vor şi dacă există oamenii potriviţi pentru a-i ajuta. Astfel de oameni sunt şi lucrătorii organizaţiei creştine Preventis din Cluj-Napoca care se ocupă cu ajutorarea tinerilor şi adolescenţilor dependenţi de droguri şi a familiilor acestora. Pe lângă consilierea psihologică pe baze creştine a dependenţilor în vederea reabilitării lor, Preventis realizeaza cursuri de informare a elevilor în şcoli privind riscurile la care se supun consumând droguri sau alcool. Preventis are sediul în Cluj-Napoca, cartierul Zorilor, strada Rene Descartes nr. 6 (email: preventis_cj@yahoo.com; telefon: 0364 805 114).

Concluzii

Rolul bisericii in lupta contra drogurilor este foarte important, educaţia religioasă ar trebui să abordeze si acest subiect.

In cazul bisericilor evanghelice ar trebui ca la intâlnirile de tineret să se vorbească despre pericolul drogurilor. Pentru a lupta mai bine contra consumului de droguri bisericile ar trebui să fie mai bine organizate (nu ar strica un program naţional de luptă contra drogurilor făcut de Alianţa Evanghelică din România, dar pentru asta e nevoie de o conducere profesionistă, un departament de tineret şi mijloace de comunicare moderne: site internet şi specialişti care în momentul de faţă lipsesc). O problemă importantă este faptul că până acum lupta împotriva drogurilor a fost dusă de organizaţii sau persoane creştine dar care au beneficiat doar de un sprijin minim din partea bisericilor. În plus nu există un plan de evanghelizare în mijlocul consumatorilor de droguri de la noi din ţară .

Toate aceste lucruri nu pot fi făcute făra o restructurare mai amplă a conducerii naţionale a bisericilor evanghelice (prin crearea unor departamente de tineret si luptă antidrog) şi prin reactivarea şi reorganizarea Alianţei Evanghelice. Nu ar strica nici colaborarea cu alte biserici din ţară (Biserica Ortodoxă, Catolică) în acest domeniu.

Sursa de finanţare a tuturor acestor proiecte poate fi Uniunea Europeană (prin fondurile postaderare aflate la dispoziţia României) dar şi organizaţiile mondiale bisericeşti (Alianţa Mondială Baptistă, Alianţa Evanghelică Mondială) şi de ce nu Guvernul României.

2 Comentarii

  1. liftingshadows octombrie 7, 2008
  2. Eu iunie 3, 2012

Adaugă comentariu