De ce să (nu-)ţi tragi blog

Blogul este un tip particular de site internet administrat de obicei de o singură persoană, un fel de jurnal online. Paginile noi (intrările sau postările) apar în ordine invers cronologică astfel încât cea mai recentă pagină este şi prima vizibilă atunci când se accesează adresa blogului. Deşi blogurile sunt un fenomen prezent în spaţiul online încă din 1999-2000, în România au început să fie la modă începând cu 2004-2005 iar evanghelicii le-au descoperit în 2007-2008.

Pentru cei care nu au experimentat acestă formă de informare şi comunicare s-ar părea că blogurile sunt unul dintre mofturile la modă ale generaţiei abosorbite de internet. Dar aceasta este doar o prejudecată superficială provenită nu din cunoaştere ci din ignoranţă.

Motivul pentru care blogurile sunt importante nu este dat de faptul că tehnologia care le face posibilă ar fi foarte avansată. O tehnologie impresionantă devine repede plictisitoare dacă nu este şi utilă. Iar blogul, tocmai prin uşurinţa cu care poate fi creat, administrat şi urmărit, a devenit un instrument foarte potrivit pentru facilitarea exprimării şi comunicării oamenilor, odată cu trendul web-ului de a fi unul care nu este doar citit ci şi scris, sau creat. Mersul vremurilor ne-a adus în locul în care fiecare persoană poate, şi din ce în ce mai multe doresc ca vocea să le fie auzită. Cuvântui cheie al noului web, numit şi 2.0, este conţinutul. Creezi conţinut deci exişti. Creezi conţinut interesant sau util şi poţi deveni peste noapte cunoscut. Dar la fel de repede poţi fi dat uitării. Conţinutul poate fi textual, audio sau video, iar de aici şi blogurile sunt simple (text), podcast-uri (audio) sau vlog-uri (video).

Şi totuşi, rămâne întrebarea: de ce au devenit atât de importante blogurile? Răspunsul este cât se poate de simplu. Pentru că oamenii au lucruri împortante de spus, şi pentru că oameni importanţi au lucruri de spus, şi pentru că acestea sunt spuse (şi) pe bloguri.

Într-o vizită pe care am făcut-o recent părinţilor am trecut şi pe la nişte rude adventiste. Adolescenţii au primit de la biserică un mic ghid frumos tipărit despre cum să trăiască pentru Cristos. Pe una din pagini am fost surprins să citesc că ei erau sfătuiţi, dacă au posibilitatea, să-şi facă blog în care vă vorbească despre credinţa lor. Aşa ajungem la chestiunea blogurilor evanghelice, sau, mai corect spus, a blogurilor scrise de evanghelici.

De ce îşi fac evanghelicii bloguri? De ce ar trebui să-şi facă evanghelicii bloguri? Cine ar trebui să-şi facă blog? Este sau ar trebui să fie blogul scris de un evanghelic diferit de unul mainstream? Site-ul desiringgod.org oferă 6 motive pentru care pastorii ar trebui să-şi facă blog: pentru a scrie, a învăţa, a recomanda, a interacţiona, a dezvolta un ochi pentru ceea ce este semnificativ, a fi cunoscut. Din experienţa mea de peste trei ani de blogging, de autor şi cititor de bloguri, o să ofer mai jos o perspectivă personală asupra a ce înseamnă un blog de calitate, dar şi o listă de practici de care ar trebui să vă feriţi.

Aşa da

  1. Unicitate. Pentru a fi citit, trebui să oferi ceva ce alţii nu oferă. Asta înseamnă că blogul tău fie este o sursă de informaţii inedite, fie oferă perspective inedite asupra unor ştiri. Deci, pentru a avea blog, trebuie ca în primul rând să ai ceva interesant de spus.
  2. Predictibilitate. Postările trebui să vină la un interval regulat. Fie zilnic, fie la câteva zile, dar este bine ca cititorii să ştie la ce să se aştepte şi când să revină. Mai mult, odată obişnuiţi cu un ritm, nu este optim ca acesta să fie schimbat.
  3. Concizie. Postările trebuie să fie clare, nu foarte lungi, să folosească un limbaj accesibil dar totuşi să lase loc pentru completări, reacţii sau concluzii în comentarii.
  4. Decenţă. Gama de subiecte abordate trebuie să rămână într-o sferă a respectabilităţii şi decenţei.

Aşa nu

  1. Lipsa unei linii ideatice. Pe un blog se pot aborda subiecte diverse, dar toate trebuie unite de acel ceva unic ţie. Amprenta personală a autorului trebui să dea farmec de la prima postare până la ultima. Dacă vei folosi blogul ca loc de descărcare a mofturilor aleatorii, fără nici o disciplină şi efort, cel mai probabil va fi unul neinteresant.
  2. Abuzul de youtube, trilulilu ş.a. Postările al căror singur conţinut este titlul plus un video YouTube sunt o jignire pentru cititori (cu excepţia cazului în care video-ul e unul produs de tine). Dacă nu ai nici o opinie personală, nici o informaţie care să aducă un plus de valoare şi care să incadreze video-ul publicat, mai bine nu posta nimic.
  3. Preluări. Preluările de ştiri complete şi fără link la sursa originală sunt neetice. Vrednic este creatorul de conţinut de vizitele lui. O a doua consecinţă negativă este că nu se poate verfica veridicitatea informaţiei, nefiind prezentată sursa primară.
  4. Lipsa de respect pentru cititori. Comunicarea pe blog presupune o atitudine de respect pentru cititori, nefiind loc de sintagme precum „vedeţi dvs. dragii mei”. Ca şi autor de blog tu eşti cel care are nevoie de cititori, nu cititorii au nevoie de tine. Orice atitudine superioară, sfătoasă, condescendentă va fi repede sancţionată prin diminuarea numărului de vizite.

Oliver Wendell Holmes Sr., un medic american, spunea: „Tânărul ştie regulile dar bătrânul ştie excepţiile.” Cele de mai sus sunt principii pe care „bătrânii” blogging-ului ştiu că pot şi uneori chiar trebuie să le ignore, dar de care tinerii ar trebui să ţină cont.

Dar blogurile evanghelice? Este ceva deosebit despre ele, ceva care le face altfel decât cele laice, mainstream? Cu siguranţă că ar trebui să fie. Este vorba de credinţa care ar trebui să transpară într-un mod proaspăt în tot ce scriem, uneori modest, alteori explicit. Sarea nu este prezentă în aceeaşi cantitate în orice preparate, dar aproape orice mâncare principală are nevoie de puţină sare. Nu cred că ar trebui să ne silim să includem în fiecare postare o porţie de spiritualitate. Ci mai degrabă loialitatea noastră faţă de Mântuitorul trebuie să fie naturală, oportună, îzvorâtă din trăirea noastră autentică.

Închei cu o parafrazare după Apostolul Pavel: Deci, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că scrieţi pe blog: să faceţi totul pentru slava lui Dumnezeu.

Lecturi suplimentare:

(*) Articolul a apărut prima dată pe site-ul bisericata.com.

Adaugă comentariu