prosport.ro: Jucătorul CFR Cluj Andre de Sousa vorbeşte despre credinţa sa creştină

prosport.ro: Sousa cântă în biserică!

Andre de Sousa nu-şi petrece timpul liber prin cluburi, aşa cum fac cei mai mulți dintre fotbalişti, ci preferă să citească din Biblie şi să facă acte de caritate, atunci când nu este pe terenul de fotbal.

Brazilianul vorbeşte deschis şi cu multă convingere despre Dumnezeu. „Îmi place să-mi petrec timpul liber alături de soţie.
Citim din Biblie sau vorbim despre Dumnezeu. Este important să citeşti în fiecare zi câte ceva din Biblie”

„Peste tot pe unde am jucat, în Brazilia sau în Bolivia, obişnuiam să-i invit pe colegii mei de echipă la mine acasă. Veneau cu familiile şi le vorbeam despre fapte din Biblie. Consider că este important ca toată lumea să cunoască faptele lui Iisus.”

„În Brazilia, oamenii sunt mai credincioşi decât în România”, este de părere Andre de Sousa.

ProSport îl arată pe Sousa cu o chitară, în Biserica Penticostală Speranţa, Mărăşti.

***

Se observă că termenii evanghelic, [biserică] evanghelică nu sunt cunoscuţi/folosiţi pe larg în România. Nu este pentru prima dată când citesc în presă despre evanghelişti când de fapt se făcea referire la evanghelici (nu că n-ar trebui să ni se potrivească şi termenul evanghelist). Şi nu este de mirare, căci chiar şi noi, evanghelicii neoprotestanţi, ne prezentăm ca şi pocăiţi, fiind puşi din păcate în aceeaşi oală cu Martorii lui Iehova de către cei cu puţine cunoştinţe religioase.

Anglicanul C.S. Lewis vorbeşte în prefaţa cărţii Creştinismul redus la esenţe despre resemantizarea (schimbarea sensului) inutilă a cuvintelor. De exemplu unii spun că creştin este acela  (parafrazez) „animat de un spirit ca al lui Cristos”, un om bun, drept, milos, etc. Dar, spune Lewis, pentru acest fel de oameni deja avem cuvinte care să-i descrie – bun, drept etc -. Creştin (spune Lewis) este acela care acceptă învăţăturile lui Cristos. Daca vom resemantiza cuvândul creştin să însemne un om care înlăuntrul său este bun, drept, etc, ce vom obţine este încă un cuvând nefolositor, inutil. Bun, şi ce-i cu asta? Păi în România s-a ajuns ca cei care sunt baptişti, penticostali, creştini după evanghelie, adventişti, martorii lui Iehova (care nu recunosc Trinitatea – şi nu numai -, deci eretici) şi poate şi alţii, să fie cunoscuţi în afara acestor grupuri ca pocăiţi. Dar pentru a desemna aparţinătorii acestor culte religioase deja existau cuvinte. Din când în când am plăcerea să-l aud pe tata (care e ortodox practicant) meditând la cele ale credinţei: „pocăit – ce cuvânt frumos şi mare; dacă ar da Dumnezeu să fiu cu adevărat pocăit”. Or fi exisând şi ortodocşi pocăiţi?? Cred că ne-ar sluji mai mult ca pocăit să fie mai degrabă adjectiv, nu substantiv, după cum cuvântului creştin îi stă mai bine ca substantiv decât ca adjectiv (muzică creştină, film creştin, joc creştin etc).

***

Pe o temă oarecum similară (fotbalişti ce mărturisesc despre credinţa şi viaţa lor): sport.ro – Kaka a fost virgin pana la casatorie! „Sunt un exemplu pentru cei tineri”

{Mulţumesc Radu H. pentru semnalarea articolului despre Sousa. Sunt convins ca microbiştii evanghelici au citit ştirea imediat după publicare.}

Adaugă comentariu