Dacă Guvernul şi firmele fac disponibilizări, în Împărăţia lui Dumnezeu sunt destule locuri vacante – reportaj de la Întâlnirea Bărbaţilor Creştini

Sâmbăta trecută am participat la întâlnirea bărbaţilor creştini din Cluj-Napoca de la Biserica Penticostală nr. 5 (Albini). Informaţiile dinaintea evenimentului au fost cam „scarce” cum zic englezii, sau, pe sponci, cum zicea Creangă. Încet încet am aflat că întâlnirea a fost organizată de iniţiatorii şi liderii unor grupe de bărbaţi din bisericile evanghelice din oraş, în special din cele penticostale. Scopul a fost, din câte am priceput eu, pe de o parte să încurajeze în continuare pe cei care sunt parte în astfel de grupe, şi pe de altă parte să încurajeze pe cei care nu sunt să caute să fie.

Întânirea a fost una interesantă şi numai bună de raportat pe acest blog, din mai multe motive.

Unul din vorbitorii de la început, Sandu Zdroba, a spus în introducerea serii prima vorbă pe care am notat-o „Este anul în care Dumnezeu ne cheamă să ieşin din izolare”.

Au urmat mărturii ale mai multor fraţi din diferite biserici din oraş despre modul în care au fost slujiţi în aceste grupe de bărbaţi. Mi-a atras atenţia ceea ce a spus Ionică Avram, pastor şi coordonator de tineret la Biserica Penticostală Speranţa: „Nu putem avea relaţii de calitate fără întâlnirile acestea în grupuri mici.” Ionică mărturiseşte că benefiicile avut din grupa lui de părtăşie s-au văzut şi acasă, când într-o zi soţia i-a spus „Ce lecţie ai învăţat azi la studiu de te comporţi aşa?” Dar, poate şi mai important „Biserica Speranţa ar fi avut mai mulţi oameni înstrăinaţi fără aceste grupe.”

A urmat predica lui Beni Fărăgău, fiind invitat şi pentru că a fost unul dintre membrii unei astfel de grupe de bărbaţi timp de un an.

***

Întâlnirea bărbaţilor creştini din Cluj-Napoca

Întâlnirea bărbaţilor creştini din Cluj-Napoca. Invitat: Beni Fărăgău

Beni şi-a început predica cu o lamentare despre starea moleşită a bărbaţilor din bisericile evanghelice, citând informaţii dintr-un DVD vizionat recent: În Marea Britanie în fiecare săptămână se închid două biserici creştine şi se deschid două moschei. Dacă se continuă aşa, până în anul 2050 Marea Britanie va fi o ţară musulmană. De ce sunt atât de puţini bărbaţi în bisericile creştine, şi atât de mulţi în moschei?

Rădăcina stării actuale a bărbaţilor trebuie căutată în zorile istoriei, în Eden, când bărbatul a muşcat şi el după femeie din fructul oprit. De atunci bărbatul este blestemat să fie legat de ţărână, de munca pământului, să-şi câştige pâinea cu sudoare.

Avem însă în Scriptură modele care ne arată ce înseamnă să ne înrădăcinăm în Dumnezeu şi nu în lut. Când poporului evreu era în pustie, iar Moise primea tablele legii pe muntele Horeb, bărbaţii au dorit idol, şi l-au primit. Dumneze s-a mâniat şi a dorit să-i mistuiască, dar Moise a ştiut să apere onoarea lui Dumnezeu „Cum se va şti că am căpătat trecere înaintea Ta, eu şi poporul Tău? Oare nu când vei merge Tu cu noi, şi când prin aceasta vom fi deosebiţi, eu şi poporul Tău, de toate popoarele de pe faţa pământului?”. Pe Moise nu l-a încântat ca poporul să fie distrus, şi nici măcar ca doar îngerul Domnului să meargă înainte lor în Canaan: „Dacă nu mergi Tu însuţi cu noi, nu ne lasă să plecăm de aici.” Moise a fost omul care a ştiut să-L dorească pe Dumnezeu şi nimic mai puţin.

Din păcate puţini oameni se întorc la Dumnezeu şi umblă cu el ca şi Habacuc: „Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi, şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri, eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele!”, ci sunt destul de mulţi cei care umblă cu Dumnezeu ca şi Iaebeţ: „Dacă mă vei binecuvânta şi-mi vei întinde hotarele, dacă mâna Ta va fi cu mine, şi dacă mă vei feri de nenorocire aşa încât să nu fiu în suferinţă!”.

Dar binecuvântarea nu este ceea ce primim de la Dumnezeu, ci binecuvântarea este Dumnezeu Însuşi. Un indicator al loialităţii noastre este răspunsul la întrebarea „Care este grija mea pentru 2009, să îl am pe Dumnezeu, sau cum voi împărţi salariul?”. Daniel este un exemplu pentru noi, în el vedem un om care trăia în Babilon, dar, în contrast, privind la Lot, vedem cum Sodoma trăia în el.

***

Ultima vorbă memorabilă care mi-a atras atenţia spusă de un alt vorbitor în concluzia serii a fost „Dacă Guvernul şi firmele fac disponibilizări, în Împărăţia lui Dumnezeu sunt destule locuri vacante”.

La sfârşitul întâlnirii participanţii au avut posibilitatea să achiziţioneze o agendă datată pentru 2009 apărută sub îngrijirea Asociaţiei Bărbaţilor Creştini, iar Cristi Borz, unul dintre organizatori, a prezentat opt cărţi ale autorului Edwin Lewis Cole care au fost studiate la grupele de bărbaţi:

  • ADEVARATA BĂRBĂŢIE – Un ghid al vieţii de familie
  • CURAJUL – Formând caracterul unui campion
  • INTEGRITATEA SEXUALĂ, O revoluţie sexuală numită puritate
  • PRINCIPIUL POTENŢIALULUI, Trăind viaţa la maxim
  • BARBAŢI TARI ÎN VREMURI DE RESTRIŞTE – Formarea unui caracter puternic într-o eră a compromisului
  • FEMEIA UN DESIGN SPECIAL
  • COMUNICARE, SEX & BANI – Trei dintre cele mai des întâlnite obstacole care ameninţă relaţia dintre soţ şi soţie
  • INVINGĂTORII NU RENUNŢĂ!

Cărţile se pot comdana la preţuri foarte accesibile de pe site-ul abcr.ro

Notă: sumarizarea predicii nu include o transcriere ad-literam a tot ce a spus vorbitorul, ci uneori este o parafrazare, dar păstrează sensul ideilor transmise.

Citiţi şi perspectiva lui Ciprian S. asupra acestei seri: A fi bărbat e o alegere.

1 comentariu

  1. Anca Covasa octombrie 23, 2009

Adaugă comentariu