Cred în Duhul Sfânt, care suflă unde şi când vrea, spre scandalul şi zăpăceala fariseilor, angeliştilor şi habotnicilor, care, ca şi Tatăl şi Fiul, vrea altceva decât numai forme, filosofic, dovezi istorice şi scripturale. Căruia îi este lehamite de ţapi şi viţei sub orice chip, pricepându-se a-i desluşi şi identifica în formele lor cele mai moderne şi mai neaşteptate. Carele nu grăieşte pilduitor, serafic şi preţios, Carele ne călăuzeşte modest şi sigur, după dreapta socotinţă şi nu apreciază în mod deosebit stilul voit onctuos, mâinile cucernic împreunate şi morala ostentativă.
Credinţa noastră, sunt convins, nu se confundă cu „înalta spiritualitate”, nu urmăreşte o cunoaştere ocultă, o igienă mintală ori constituirea unei prime de asigurare la Judeţul de Apoi şi este străină de unele intransigenţe naive ca de pildă: orice ar fi, eu un mint (pe când monahul îmbunătăţit din Pateric minte pentru a salva, la nevoie, viaţa unui om). Şi nu se potriveşte cu o concepţie pur organizatorică a Bisericii – organizare juridică şi rece şi, până la urmă, inchizitorială: frunţi încruntate şi grumaji ţepeni; după cum nici cu hlizeala prostesc serafică ori neorânduiala şi neastâmpărul. Nu se lasă înfrântă şi convinsă de toate silniciile, durerile, nedreptăţile şi cruzimile lumii; crede în Dumnezeu adversativ: împotriva, în ciuda, în pofida lor, deşi ele, vai, există cu prisosinţă.
Astazi m-am uitat in ochii acestei fetite si parca nu mi-a venit sa cred: prin ochii ei ma privea Isus! Si Isus era trist. Instantaneu, mi-au venit in minte cuvintele din finalul capitolului 25 din Matei. Am inceput sa dialoghez cu El… sau, poate doar mi s-a parut, nu stiu.
– Am fost flamand, si nu Mi-ati dat sa mananc.
– Cand, Doamne? Ca doar nu vrei sa-i ajutam pe toti puturosii, pe toti lenesii si pe toti profitorii? Ne-am ars de atatea ori. Tiganii sunt dificili, Doamne, nu sunt sinceri. De ce nu se duc la lucru? Stau toata ziulica si nu fac nimic, decat sa manance seminte. Si, ca sa fim realisti, oricum nu putem schimba nimic. Tot saraci vor ramane, chiar daca ii mai ajutam din cand in cand. Cu o picatura de apa nu poti sa umpli un ocean.