Cine sunt baptiştii? Scurt istoric

(Articol scris de Paul Chiş pentru site-ul clujulevanghelic.ro cu ocazia aniversării a 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste în Amsterdam. Nu se permite reproducerea fără permisiune.)

Anul 2009 este un an al comemorărilor pentru mulţi creştini, reformaţii sărbătoresc 500 de ani de la naşterea lui Jean Calvin, deasemenea tot în 2009 este şi anul Richard Wurmbrand, un motiv de bucurie şi reflecţie pentru evreii mesianici şi pentru creştinii evanghelici români care au fost slujiţi de acest mare om al lui Dumnezeu. Dar 2009 este şi anul în care se împlinesc 400 de ani de la înfiinţarea primei biserici baptiste, eveniment ce a avut loc la Amsterdam într-o modestă brutărie.

Cu ocazia acestei serbări în perioada 24-26 Iulie 2009 la Amsterdam (Olanda) vor avea loc conferinţe, seminarii, studii biblice moderate de lucrători baptişti din întreaga lume. Acest eveniment este organizat de către Alianţa Mondială Baptistă în colaborare cu Federaţia Baptistă Europeană şi Uniunea Baptistă din Olanda. Evenimentul are şi scopul de a reaminti baptiştilor din întreaga lume cine sunt, care este identitatea lor şi care sunt rădăcinile lor istorice.

Prin articolul de faţă doresc să fac un scurt istoric al originilor baptiştilor, cine sunt ei, care au fost mişcările teologice care i-au influenţat pe primii baptişti şi care sunt elementele care i-au făcut deosebiţi de alţi protestanţi. Cred că aceste puţine informaţii vor fi utile tuturor credincioşilor baptişti care vor să afle mai multe despre înaintaşii lor dar nu au acces la informaţiile necesare. Dar şi cei care nu sunt baptişti pot învăţa multe din această fărâmă de istorie a creştinismului.

La fel ca toate mişcările reformatoare şi de trezire spirituală şi mişcarea baptistă are un iniţiator. Acesta este John Smyth (1570-1612) şi s-a născut în comitatul Lincolnshire din Anglia. A făcut studiile primare la Gainsbourgh (o localitate din acelaşi comitat), apoi a studiat teologia la Christ College în cadrul Universităţii Cambridge, unde şi-a luat diplomele de licenţă şi masterat în teologie. În 1594 Smyth a fost ordinat preot în biserica Angliei şi ales în conducerea Christ College (aşa se numeşte facultatea de teologie a Universităţii Cambridge).

Timp de 4 ani cât a predat la Christ College, Smyth s-a dovedit a fi un bun profesor, deasemenea el a intrat în contact cu un grup de puritani, devenind în scurt timp unul dintre ei. Puritanii au fost o grupare din cadrul Bisericii Anglicane care dorea reformarea totală a bisericii prin întoarcerea radicală la Biblie, trăirea unei vieţi curate înaintea lui Dumnezeu şi scoaterea tuturor practicilor de origine „papistaşă”-catolică din biserica anglicană pe motiv că ar fi nescripturale. Puritanii au fost influenţaţi în gândirea lor de teologia lui Jean Calvin şi John Knox.

Din 1598 Smyth a ajuns preot în locaitatea Lincoln, unde conţinutul predicilor sale a fost interpretat ca un afront personal de către unele oficialităţi locale care au făcut în aşa fel încât să fie demis. După demitere a plecat la Gainsbourgh unde a practicat medicina. În Gainsbourgh văzând că parohia locală duce lipsă de un preot compentent (preotul din localitate îşi neglija îndatoririle, nu predica şi lipsea des din sat, dar încasându-şi leafa care nu era mică, fără nici-o problemă) John Smyth a preluat el sarcina slujirii bisericii, vestind cuvântul lui Dumnezeu. Problema era că nu a obţinut avizul episcopului local pentru a predica fiind mustrat cu asprime pentru că a întrăznit să predice fără aprobare.

Acest incident l-a adus în conflict cu conducerea bisericească a vremii şi l-a determinat pe Smyth şi pe ceilalţi membrii ai bisericii din Gainsbourgh (după multe rugăciuni şi studierea Scripturii) să se separe împreună cu congregaţia de Biserica Anglicană devenind o biserică independentă sau separatistă. Smyth şi prietenii lui au încheiat un legământ al bisericii, decizând ca de acum înainte să respecte doar cererile Bibliei nu şi ale conducerii anglicane orice ar fi. Binenţeles că în aceea vreme un astfel de gest era ilegal, biserica anglicană fiind biserică de stat, iar Smyth şi ceilalţi enoriaşi din Gainsbourgh riscau pedepse dure, poate chiar moartea. De fapt persecuţia nu a întârziat să apară, regele Angliei James I a început să persecute grupările puritane şi separatiste din regatul său, mulţi dintre ei fiind încarceraţi sau omorîţi.

John Smyth care ajunsese liderul congregaţiei din Gainsbourgh a decis să fugă în Olanda împreună cu toţi enoriaşii pentru a scăpa de persecuţie. Olanda fiind cea mai tolerantă ţară din punct de vedere religios din Europa, adăpostind oameni din toată Europa de persecuţiile religioase care bântuiau pe atunci continentul.

John Smyth şi cei care erau cu el s-au mutat în 1608 la Amsterdam, unde şi-au stabilit sediul bisericii într-o brutărie deţinută de un anabaptist. Anabaptiştii erau o grupare protestantă apărută în 1534 în Elveţia sub conducerea lui Conrad Grebel unul din ucenicii reformatorului Huldrich Zwingli şi care s-au despărţit de Zwingli din cauză că susţineau botezul adulţilor pe baza credinţei personale şi nu botezul copiilor mici şi se opuneau participării la război precum şi persecutării oamenilor pe motive religioase. Deasemenea ei erau de părere că biserica şi statul trebuie să fie separate,o idee radicală la aceea vreme.

Fiind influenţat de aceşti anabaptişti dar şi în urma studierii Bibliei John Smyth a ajuns la concluzia că trebuie să se adopte botezul pe baza credinţei personale. Mai întâi s-a autobotezat pe el şi apoi l-a botezat pe prietenul său Thomas Helwis şi pe ceilalţi pe membrii ai congregaţiei, în 1609. Cu timpul John Smyth a devenit tot mai apropiat de anabaptişti ajungând până acolo încât şi-a invalidat propriul autobotez cerând să fie botezat încă o dată de anabaptişti şi să fie primit în comunitatea lor cu întreaga sa biserică.

Majoritatea membrilor bisericii lui Smyth i-a urmat exemplul, o minoritate însă din care făcea parte şi prietenul său Thomas Helwis nu acceptat să fie rebotezaţi considerând că nu este necesar de vreme ce fuseseră deja o dată botezaţi ca adulţi. În plus ei nu au dorit să se unească cu anabaptiştii, deoarece doreau să revină în Anglia îndată ce situaţia din ţară va permite acest lucru. Pe lângă aceste aspecte între Helwis şi Smyth s-au iscat şi nişte neînţelegeri de ordin teologic. Toate aceste lucruri au dus la separarea dintre Smyth şi Helwis. Smyth şi majoritatea membrilor bisericii s-au unit cu anabaptiştii iar Helwis şi 10 alţi membrii din biserică s-au întors în Anglia în 1612. Acolo el a continuat să răspândească cuvântul lui Dumnezeu până în 1616 când a murit în închisoare, ca martir. Helwis a scris mai multe cărţi de teologie şi o mărturisire de credinţă.

Cele mai importante idei ale baptiştilor englezi erau: practicarea botezului pe baza credinţei personale (iniţial baptiştii au practicat botezul prin turnare, abia la câţiva ani după moartea lui Thomas Helwis s-a introdus cutuma botezului prin scufundare), promovarea libertăţii religioase şi a separării bisericii de stat, accentul pus studierea scripturii. Toate aceste lucruri îi apropie pe baptişti de anabaptişti, fiind lucruri ce au fost susţinute întotdeauna de ambele grupări.

Baptiştii s-au diferenţiat de anabaptişti prin faptul că au acceptat să se implice în politică şi să deţină funcţii în administraţiilor statale (acolo unde li s-a permis) şi au acceptat să facă parte din armată şi chiar să ia parte la razboaie (dacă considerau că sunt juste, de exemplu pentru a-şi apăra ţara). Anabaptiştii nu acceptă niciunul din aceste două activităţi pe motiv că ar fi nebiblice.

Cu toate acestea de-a lungul timpului relaţiile dintre cele două culte au fost foarte bune, baptiştii considerându-i pe anabaptişti fraţi în Cristos. Nu au existat tentative de unificare la nivel mondial între cele două culte deşi au atâtea lucruri în comun.

După moartea lui Thomas Helwis, conducerea mişcarii baptiste engleze a fost preluată de John Murton (1585-1626), care a murit şi el în închisoare ca şi martir.

Din punct de vedere teologic primii baptişti au fost arminieni (credeau că oricine alege să creadă de bunăvoie, în mod liber în Isus poate fi mântuit, respingând astfel doctrina calvinistă a predestinării), apoi între anii 1633 şi 1638 la Londra a apărut un grup de baptişti calvinişti (care credeau în predestinare) sub conducerea lui John Spiltsbury. Aceştia practicau botezul prin scufundare şi ei au reprezentat nucleul din care mai târziu s-au format bisericile baptiste americane. La începutul anilor 1640 existau în Anglia două grupuri de baptişti : baptiştii generali (sau arminieni) şi baptiştii particulari ( sau calvinişti). Baptiştii generali au ajuns minoritari în secolele XVII şi XVIII dar şi-au revenit numeric în sec.XIX şi XX, dominând acum mişcarea baptistă mondială. În anul 1644 baptiştii englezi particulari au adoptat Confesiunea de credinţă de la Londra, cel mai important document al baptiştilor până în ziua de azi.

De-a lungul anilor mişcarea baptistă s-a dezvoltat şi a crescut ca număr, azi existând în lume peste 100 de milioane de baptişti din care în jur de 100 000 în România. Alte state care au mari comunităţi baptiste sunt : SUA (peste 30 000 000), Rusia (aproximativ 500 000), Ucraina (aproximativ 300 000), Brazilia (aproximativ 3 000 0000).

Diversitatea baptiştilor este şi ea mare, existând la nivel mondial biserici baptiste mai conservatoare dar şi mai liberale, calviniste sau arminiene. Există chiar şi biserici baptiste de ziua a şaptea (care ţin sâmbăta ca zi de odihnă, nu duminica).

La nivel mondial bisericile baptiste sunt reunite în Alianţa Mondială Baptistă, care la rândul ei este membră în Alianţa Evanghelică Mondială.

Bibliografie:

Estep R. William, Istoria Anabaptiştilor, Oradea, ed. Cartea Creştină, 2006
Cairns Earle, Creştinismul de-a lungul secolelor, Oradea, ed.Cartea Creştină, 2007
amsterdam400.org
bwanet.org
ebf.org
en.wikipedia.org/wiki/Baptists
christianpost.com