În urma unei postări de pe Clujul Evanghelic despre românii neştiuţi din Ucraina la care am ajuns prin blogul lui Mihnea Măruţă, o domnişoară din Biserica Baptistă „Dragostea” Arad a avut amabilitatea să aducă informaţii suplimentare despre lucrarea pe care biserica ei o face printre aceştia:
Bună
Doresc să întregesc informaţia şi să vă spun că sunt români din România care îi vizitează periodic pe aceşti oameni şi acele sate din Ucraina. Nu ştiu dacă aţi auzit de păstorul misionar David Chidesa. El este păstor la biserică romană din Slatina-Ucraina (chiar peste podul din Sighet) şi el merge periodic (aceasta însemnând lunar) în Poroscovo, Remeti, Dolha, Obava (nu ştiu sigur dacă merge şi în celelalte, dar de astea 4 ştiu sigur sigur).
Eu fac parte din Biserica Baptistă „Dragostea” Arad şi biserica noastră îl susţine pe fr. David în lucrare de mai multă vreme. Din 2007 s-a început să se meargă cu tinerii acolo şi se doreşte în continuare o şi mai multă implicare. Astfel, am fost în ianuarie 2007 de Crăciun. Atunci doar am vizitat Poroscovo şi am făcut cunoştinţă cu oamenii. În acelaşi an, în august, am mers cu un grup de peste 25 persoane (tineri) timp de o săptămână şi ne-am împărţit în două echipe. Una în Poroscovo – lucrare cu copiii/evanghelizare/vizite la oameni. A doua echipă în Dolha şi Obava (dimineaţă într-un sat, după-masă în celălalt) – tot pe aceeaşi linie ca în Poroscovo. Deasemenea, am vizitat şi Remeţi. În 2008 s-a mai mers de două ori, de fiecare dată timp de 5 zile. Iar acum, în ianuarie, de Crăciun, din nou. Se doreşte în continuare să se meargă şi să se susţină lucrarea în mod practic.
În Poroscovo s-a cumpărat o casă ca loc pentru biserică şi este o familie de ucrainieni care îl ajută pe fr. David foarte mult şi l-au ajutat şi la amenajarea clădirii. Am citit articolele la care faci referire pe Clujul Evanghelic şi într-unul din ele se menţionează de o femeie ucraineancă care lucrează în cadrul primăriei din Poroscovo. Cred că este vorba de aceeaşi persoană. Acum, în ianuarie, de Crăciun, am vizitat oamenii în casele lor şi i-am chemat la biserică deşi noi nu speram să vină deoarece casa este situată mai înspre partea unde locuiesc ucrainenii şi ei nu îi iubesc pe români/volohi. Aar, spre surprinderea noastră, biserica s-a umplut de oameni şi am avut o parte de un timp foarte foarte frumos. S-a simţit prezenţa Domnului. Acolo sunt oameni credincioşi, dar este nevoie foarte mare ca o familie de misionari să fie dispuşi să trăiască cu ei acolo, să îi înveţe cum să ducă o viaţă curată din toate punctele de vedere. este foarte foarte multă nevoie!
V-am spus toate aceste lucruri din dorinţa sinceră de a completa informaţiile, nu pentru ca să laud oameni. Acum mă gândesc că poate în felul asta se va putea ajuta lucrarea de acolo. Nu ştiu …
Dumnezeu să te binecuvînteze!
Anca D. Caciora
Mulţumesc foarte mult Ancăi şi pastorului bisericii care a fost de acord ca aceaste informaţii să fie făcute publice. Îndemnul „să nu ştie stânga ce face dreapta” ne învaţă să nu ne trâmbiţăm binefacerile de ochii lumii, dar să nu uităm că Domnul Isus nu şi-a făcum minunile sub obroc, şi nici Luca nu a istorisit misiunile lui Pavel ca să-l laude. Lucrarile aceste slujesc ca inspiraţie şi ca mărturie. Dumnezeu să aibă în pază truditorii săi din toate locurile!
foarte fain materialul. si desigur lucrarea ce se face acolo.