(Prin amabilitatea lui Voicu Bojan, fotograf şi director al Editurii Aqua Forte, Clujul Evanghelic inaugurează seria de postări Fotografia săptămânii. Acestea vor fi cross-posted împreună cu blogul mariuscruceru.ro.)
Damnoen Saduak, Thailanda, februarie 2007, dimineaţa foarte devreme. Doi călugări budişti îşi cerşesc porţia zilnică de orez în schimbul unei binecuvântări sumar schiţate. Soarele încă nu a răsărit şi răcoarea lipicioasă a dimineţii îţi pecetluieşte buzele. Umbli năuc către un loc necunoscut unde s-ar putea să se întâmple ceva. Nu poţi face decât gesturi mici, cum ar fi să pui dreptul înaintea stângului sau să-ţi presezi amprentele indexului de un buton cromat care face clic!
Fotografiem pentru că vedem lumea. Avem o evidentă voluptate a vederii, o plăcere de voyeur ce re-descoperă totul prin gaura unei chei magice, vizor dreptunghiular. Acestei plăceri uşor interzise i se adaugă puterea faustiană de a îngheţa o clipă irepetabilă – pentru că nimic, niciodată nu e perfect la fel. Oricât ai încerca să repui totul la loc, aerul, lumina, norii, toate au o altă consistenţă, la fel subiectul, propria stare.
Zice bine Roland Barthes: ‘Ceea ce fotografia reproduce la infinit n-a avut loc decât o singură dată, ea repetă mecanic ceea e nu se va mai putea niciodată repeta din punct de vedere existenţial’. Fotografia e această semnătură a unui trecut veşnic prezent. Întoarcere în timp, chemare de sirenă cu talie de viespe şi voce de catifea. Nici legat strâns de catarg nu rezist. Văd. Deci fotografiez.
Voicu Bojan
www.diafragma9.ro
Nici un comentariu