Reportaj: Aniversarea Centenarului Richard Wurmbrand la Cluj-Napoca

Cluj-Napoca a fost ultimul oraş în care s-a sărbătorit 100 de ani de la naşterea lui Richard Wurmbrand, evreu convertit la creştinism, pastor luteran, torturat pentru Cristos în temniţele comuniste, şi, în toate, mai mult decât biruitor prin puterea Celul în care a crezut. Evenimentul a fost organizat de Vocea Martirilor şi de Forumul Civic Creştin şi a avut loc la Casa de Cultură a Studenţilor, sâmbătă, 28 martie. Programul a fost destul de dens, structurat în trei părţi, cu prezentări video care au inclus mărturii înregistrate sau live ale persoanelor ce l-au cunoscut, fragmente din episodul dedicat lui Richard Wurmbrand al Memorialului Durerii, momente muzicale corale sau mini-recitaluri de vioară ale nopoţilor pastorului.

Am participat la eveniment împreună cu o parte însemnată a comunităţii evanghelice (şi nu numai, sper) din Cluj-Napoca, Casa de Cultură a Studenţilor fiind plină cum numai la concerte ale artiştilor creştini în vogă mai este.

Ioan Panican Foto: Vasile Tomoiagă

Centenarul a fost deschis în rugăciune de Ioan Panican, director al Forumul Civic Creştin, după care a urmat o introducere făcută de fiul lui Richard Wurmbrand, Mihai. El a povestit cum la înmormântarea tatălui multe persoane au dorit să vorbească 5-8 minute, sau să participe la serviciu. Un pastor coreen i-a spui lui Mihai să nu facă publică moartea lui Richard, căci toţi creştinii coreenei din Los Angeles vor veni şi nu vor mai fi locuri pentru alţii. Până la urmă mulţi dintre cei ce doreau să vorbească au fost refuzaţi, cinstea de vorbi, prin muzică, i-a fost dată fiicei lui Mihai, Mimi Jung, care i-a cântat bunicului ei la vioară, la fel cum obişnuia să-i cânte în anii în care fusese ţintuit de pat din cauza neuropatiei musculare, datorată şi celor trei ani petrecuţi în celula singuratecă, când a fost obligat deseori să stea în picioare perioade lungi.

Merv Knight, director Vocea Martirlor Australia, a rememorat şi el unele amintiri care-l legau de Richard Wurmbrand: în anul în care Richard a fost în Australia să vorbească creştinilor de acolo, într-o seară a fost invitat la masă la nişte prieteni, după o predică ţinută în oraşul Melbourne. Aceştia au spus că nu prea înţeleg ce însemnă să fii creştin persecutat în propria ţară. În timpul mesei, cineva a bătut la uşă de câteva ori, iar un mesean a mers până la urmă să deschidă. Richard a întors privirea spre uşă şi dintr-o dată a devenit palid. Fusese un ofiţer de poliţie. „Ei, aşa este în România” a spus Richard „stai liniştit cu prietenii la masă, şi dintr-o dată intră poliţia şi te ia.” Merv Knight a recomandat cu căldură cartea Torturat pentru Cristos spunând că aceasta marchează un moment important în istoria României şi a Bisericii.

Pastorul Jimbri. Vorbeşte Merv Knight tradus de Ken Tucker Foto: Vasile Tomoiagă

Merv a prezentat şi câteva cazuri de perscuţie contemporană, unul din ele fiind al pastorului Jimbri (sper că aşa se scrie) din Indonezia, căruia i-a fost tăiată faţa prin dreptul gurii, pierzând astfel o mare parte din dantură. Intenţia celul care l-a atacat cu o macetă a fost să-i taie capul, dar Jimbri s-a ferit, şi a scăpat viu. Dantura i-a fost refăcută prin sprijinul Vocea Martirilor, şi acum vocea lui poate să proclame în continuare Evanghelia Împărăţiei.

Din mărturia video a preotului ortodox Gheorghe Calciu-Dumitreasa am reţinut motivul pentru care acesta a fost impresionat de Richard Wurmbrand, atât în ţară cât şi după plecarea lui: „niciodată nu a făcut diferenţă între protestanţi şi ortodocşi. Asta mi-a plăcut la el.” Iar făcând referire la intelectul lui Richard a spus „El şi credea, şi înţelegea. Mintea lui era contopită de acestă credinţă”, sugerând că Wurmbrand nu despărţea cunoaşterea intelectuală, raţională, de cea prin credinţă.

Mihai Wurmbrand Foto: Vasile Tomoiagă

Mihai Wurmbrand a avut din nou un cuvânt spre final: „Aceste lucruri groaznice s-au întâmplat într-o ţară creştină prinsă de nebunia comunistă. [Cei responsabili de cele întâmplate] ar trebui să se pocăiască în sac şi cenuşă ca şi ninivenii.” A povestit apoi despre experienţa lor în Italia, unde au ajuns chiar după plecarea din România, în 1965. Într-o duminică au participat la o slujbă a unei bisericii baptiste din Roma, iar Richard a vorbit acolo despre experienţa sa în comunismul românesc. Pastorul acelei biseric l-a întrerupt însă destul de repede, retezându-i scurt: „în această biserică să nu spui nimic împotriva comunismului”. Degeaba a încercat Richard să continue să vorbească, căci jumătate din biserică a început să scandeze „Io sono comunista e batista” (Eu sunt comunist şi baptist). A fost o experienţă ciudată pentru familia Wurmbrand „să fugă de dracul şi să dea de tatăl lui” (cum zice proverbul românesc) în vest, în lumea liberă, unde au întâlnit mulţi pastori şi intelectuali de stânga, ignoranţi în ce înseamnă comunismul real. La un moment dat au întâlnit un pastor care chema adunarea la o revoluţie comunistă. Ca să-i exemplifice cam ce însemna o revoluţie, Richard a măturat biroul acestuia cu mâna, dându-i astfel o idee despre violenţa cu care comuniştii îşi duc la îndeplinire viziunea utopică. Fiul secretarului Partidului Comunist din SUA, un băiat pe nume Zegovio, a fost expulzat din ţară, din cauza deselor agitaţii pe care le făceau, şi a ajuns, din voia lui („eu vreau să fiu trimis în raiul comunist din Rusia” a spus el) în Rusia. Acolo a fost arestat, după două săptămâni, şi condamnat la 16 ani de închisoare, pentru că „a întreţinut gânduri neexprimate contra Uniunii Sovietice” (el nu cunoştea rusa). Richard Wurmbrand spunea că comuniştii nu sunt anti ceva anume. Ei sunt anti orice, pur şi simplu ANTI.

Dar familia Wurmbrand a supravieţuit cu bine, gândindu-se deseori la versetul din Iov, care spune „Uită-te spre ceruri, şi priveşte!”. „Cerul e deasupra noastră, şi nimeni nu-l poate acoperi”, a adăugat Mihai Wurmbrand.

Luând notiţe pentru acest reportaj, în timp ce Mimi şi Alex încântau audienţa cu viorile lor, mi-a venit în gând un crâmpei de citat pe care-l văzusem pe blogul La Rotundu: John Adams: “Trebuie să studiez politica şi războiul pentru ca fiii mei să aibă libertatea de a studia matematica şi filozofia. Fiii mei trebuie să studieze matematica, filozofia, geografia, istoria, tehnica navală, comerţul şi agricultura pentru a le da posibilitatea copiilor lor să studieze pictura, poezia, muzica, arhitectura, sculptura şi ceramica.” M-am gândit că Richard Wurmbrand a purtat un război cu comuniştii, atât în ţară cât şi în afară, dar răsplata a fost mare, şi prin aceea că nepoţii lui au putut ajunge să studieze şi să încânte prin muzică, prin vioară.

Galerie foto:

Mimi Jung, fiica lui Mihai Wurmbrand. Foto: Vasile Tomoiagă

Alex Wurmbrand, fiul lui Mihai Wurmbrand. Foto: Vasile Tomoiagă

Mihai Wurmbrand. Foto: Vasile Tomoiagă

Corul. Foto: Vasile Tomoiagă

Centenarul Richard Wurmbrand, audienţa. Foto: Vasile Tomoiagă

Mai multe fotografii se pot vedea pe flickr.com (Pot fi folosite dacă se specifică autorul).