Înlocuieşte critica cu dragostea!

(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 103 din 25 martie 2008)

Acesta este sfatul lui James MacDonald în cartea sa Doamne, schimbă-mi atitudinea!, un veritabil ghid în formarea şi adoptarea atitudinilor corecte.

Cuvântul lui Dumnezeu ne avertizează că „în zilele din urmă oamenii vor fi iubitoride sine, […] fără dragoste firească” (2 Timotei 3:2-3a). Din această perspectivă, suntem martori ai împlinirii acestor versete. Fiecare caută folosul său, caută să-şi atingă scopurile, să urce pe scara socială, să fie apreciat şi admirat. De aceea, apare critica, înţeleasă ca evidenţierea defectelor percepute la o persoană, fără a fi interesat de binele ei. Critica se naşte din cauza neiertării, a invidiei, a geloziei sau a eşecului personal. Critica ridică sinele în slăvi şi este un real pericol pentru viaţa noastră spirituală pentru că Dumnezeu Îşi îndreptă privirea spre cel cu duhul zdrobit. Ceea ce este mai trist, este faptul ca această atitudine a pătruns şi între noi, copiii lui Dumnezeu şi ne trezim că aducem critice fraţilor noştri, sau mai grav, slujitorilor. Critica lezează relaţia noastră cu Dumnezeu şi cu semenii, oprind torentul binecuvântărilor pe care Dumnezeu le-a pregătit pentru noi.

Singura atitudine care poate înlocui critica este dragostea. Cei mai mulţi dintre noi înţelegem greşit dragostea, văzând-o ca pe un sentiment care răspunde iubirii pe care o primim. Dar nu aceasta este dragostea pe care o cere Dumnezeu. E vorba de acea iubire agape, altruistă, dispusă să se jertfească şi să dăruiască. Capitolul 13 din 1Corinteni este un veritabil imn al dragostei. Mulţi îl citim, ne place şi am vrea să fim beneficiarii unei astfel de iubiri. Dar nu la asta am fost chemaţi. Dragostea înseamnă să te pui pe tine mai prejos decât ceilalţi, să te apleci spre cel care a păcătuit şi să-l ridici, nu să-l critici, să vezi oamenii aşa cum îi vede Dumnezeu, ca rodul jertfei din Golgota, să suferi împreună cu cel aflat în suferinţă, să fii gata să te sacrifici chiar şi pentru acel frate pe care nu-l agreezi.
Aceasta este forma de manifestare a dragostei despre care Pavel zicea că „nu va pieri niciodată”. Domnul să ne ajute să practicăm adevărata dragoste în vieţile noastre!

„Şi aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeşte pe Dumnezeu, iubeşte şi pe fratele său.” ( 1 Ioan 4:21)

Alina Atodiresei

1 comentariu

  1. Adrian & Violeta Blajinschi aprilie 2, 2009

Adaugă comentariu