Citatul de duminică seara: ispita puterii (H.-R. Patapievici)

Diavolul l-a dus pe un munte foarte înalt şi I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor. Şi I-a zis Lui: Acestea toate Ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea înaintea mea şi Te vei închină mie (Matei 4, 8-9). Domnul răspunde: „Piei, satano, căci scris este: Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujesti (Matei 4, 4).
[…] Cea de-a treia ispitire pune problema puterii… Puterea implicată aici este puterea de a domina.
[…] În loc să te identifici cu puterea, de fiecare dată când o ai, o pui în poala Domnului. Nu o dedici Lui, ci i-o dai Lui. Atenţie! Nu o exerciţi în numele Lui, pentru că atunci ar fi ca şi cum ai hotărî în mod discreţionar pentru altul şi nimeni nu este în fapt şi în drept locţiitorul lui Dumnezeu. Ceea ce trebuie să faci este să te limitezi strict la exercitarea ei fără să te abandonezi, nici material, nici spiritual, consecinţelor posedării ei.
[…] Aplicarea sistematică, în orice situaţie de putere, a regulii „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujesti” are drept efect dezlipirea deţinătorului de putere de puterea sa. Dintr-un posesor de putere, se transformă într-un administrator sărac al ei. Dintr-un stăpân, devine un servitor pregătit în orice moment să plece. Fiecare deţinător de putere trebuie să recunoască aşadar că nu este el nici Domnul, nici locţiitorul Lui şi nici unul menit să fixeze el soarta altora, substituindu-se în mod imoral numelui lor şi invocând fraudulos numele Lui. Aplicând de fiecare dată regulă „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujesti”, chipul satanei devine clar: este împrejurarea istorică constrângătoare, este circumstanţa psihologică servilă, este aviditatea cu care te cucereşte prilejul irepetabil şi spaima fără de speranţă cu care te învinge ireversibilitatea căderii. Chipul satanei este în noi setea de dominare care nu mai poate fi dominată şi lăcomia de care nu mai vrem să ne dezlipim.
[…] În datele şi logica puterii, la putere nu există soluţie care să nu fie vicioasă, deoarece „Power tends to corrupt and the absolute power corrupts absolutely” (Puterea tinde să corupă iar puterea absolută corupe absolut, trad. V.T.). E evident că toată puterea este de la Dumnezeu, dar exercitarea ei, deoarece implică în mod inevitabil o substituire a divinităţii cu tine, te aruncă în braţele diavolului. Devii al diavolului când i te substitui lui Dumnezeu, ceea ce, în cazul puterii, fără recunoaşterea lui Dumnezeu, este inevitabil. În toate formele de putere pândeşte, abia mascat, păcatul trufiei – păcatul care este, sub specie aeternitatis, păcatul căderii lui Lucifer, îngerul cel preafrumos. Soluţia este suspendarea. (Ispitirile, H.-R. Patapievici, Idei în Dialog)

Adaugă comentariu