Iubind prin HAR

(extras din Buletinul Informativ al Bisericii Penticostale Speranţa, nr. 109 din 10 mai 2009)

Fiecare dintre noi suntem înconjuraţi de oameni care la un moment dat devin greu de iubit. Uneori sunt rautăcioşi, egoişti, ironici, dispreţuitori, ostili şi ceea ce simţim în acele momente este să le răspundem în acelaş fel, sau să rupem relaţia cu ei definitv.

Domnul Isus ne învaţă legea dragostei şi ne spune să îi iubim pe vrăjmaşii noştri, să binecuvântăm pe cei care ne blesteamă, să facem bine celor care ne urăsc, şi să ne rugăm pentru cei care ne asupresc şi ne prigonesc. (Matei 5:44)

A oferi har, înseamnă a dărui cuiva ceva ce nu merită. Dumnezeu a iniţiat harul: ne-a iubit prin har, ne-a iertat prin har, ne mântuieşte prin har. Noi prin eforturile noastre nu vom putea iubi în felul acesta, pentru că iubirea noastră e limitată. Avem nevoie ca Dumnezeu să ne umple inimile cu dragostea Lui, şi să le transforme în izvoare de iubire care să curgă spre ceilalţi.

Cineva spunea că omul care nu poate oferi iubirea, are cea mai mare nevoie de ea. Inimile reci, pustii şi goale, ne determină să devenim persoane dificile. Dragostea adevărată ne încălzeşte inima, ne transformă, ne vindecă şi ne învaţă că trebuie să iubim oamenii în funcţie de valoarea lor nu în funcţie de comportament, aşa cum ne-a iubit Creatorul nostru.

Poate de această dragoste este nevoie pentru transformarea famililor noastre, a Bisericii şi a comunităţii în care trăim. „Cine nu iubeşte nu a cunoscut pe Dumnezeu; pentru că Dumnezeu este dragoste. Şi dragostea nu stă în faptul că noi am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne-a iubit pe noi, şi a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispăşire pentru păcatele noastre. Prea iubiţilor dacă astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie să ne iubim şi noi unii pe alţii.” (1 Ioan 4:8,10,11)

Anca Bordea

Adaugă comentariu