O fotografie pe săptămână: căţelul pionier

Catelul Pionier Voicu Bojan

© Voicu Bojan; Cluj, octombrie 2008

Street photography înseamnă a umbla aiurea cu un aparat de gât să vezi ce-ţi pică dinaintea ochilor. Uneori umbli cu o idee precisă în minte, urmărind o temă, alteori te mişti de colo-colo cu o minte albă, fluturând în bătaia vântului ca nişte izmene imaculate încercând să-şi ia zborul de pe o sfoară de rufe.

Cămaşa de pionier, îmi amintesc perfect, era dintr-un fel de nylon străveziu, fină la pipăit, cu guleraşe moi. Era un pic rece dacă o luai direct pe piele. Când am primit cravata tricoloră de la uteciştii dintr-a zecea, a avut loc o ceremonie, cu cântece patriotice şi poezii: “Pionierii de azi / Uteciştii de mâine”. A urmat un jurământ, apoi cu toţii am sărutat cu sfinţenie cravata. Cu degetul arătător, am pipăit inelul acela semi-transparent, simţind mica bavură nefinisată la turnare. Toţi cei care au fost cândva pionieri îşi amintesc de solemnitatea tâmpă a acelui moment, instrument de manipulare a unui regim concentraţionar pentru care înregimentarea însemna norma.

Când am întâlnit acest câine-pionier ce îşi aştepta stăpânul, inima a început să-mi bată cu putere. Şi mi-am zis că da, despre asta este fotografia, despre această memorie emoţională, banală, simplă.

Voicu Bojan
diafragma9.ro

Adaugă comentariu