Nazarinenii şi mesianicii. Cine sunt ei?

Autor: Paul Chiş

Articolul a fost scris pentru site-ul clujulevanghelic.ro. Paul Chiş este membru al Societăţii Clujene de Apologetică.

Scopul acestui articol este de a face o scurtă prezentare din perspectivă istorică a originilor credinţei creştine şi a prezenţei şi răspândirii acestei credinţe în rândul poporului evreu de-a lungul secolelor.

După cum aflăm din paginile Bibliei credinţa creştină a apărut pe teritoriul Iudeii în sec.  I d.H. (Israelul şi teritoriile palestiniene de astăzi) într-o perioadă foarte dificilă pentru poporul evreu care se afla atunci sub stăpânirea Imperiului Roman.

După moartea şi învierea lui Isus Hristos, mai exact după cincizeci de zile de la înălţarea sa la cer, a avut loc evenimentul pogorârii Duhului Sfânt, eveniment ce reprezintă momentul naşterii Bisericii adică a comunităţii oamenilor răscumpăraţi din păcat, a credincioşilor în Isus Hristos.

Tot Biblia, mai exact cartea Faptele Apostolilor ne spune ca primii credincioşi care au crezut în Isus după înălţarea sa la cer au fost evrei veniţi la Ierusalim din toată lumea pentru Sărbătoarea Cincizecimii („… şi în Ierusalim se aflau evrei, oameni evlavioşi, din toate naţiunile care sunt sub cer” Fapte 2: 5; „… cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi Capadocia, în Pont şi Asia, în Frigia şi Pamfilia, în Egipt şi părţile Libiei, dinspre Cirena, oaspeţi din Roma, atât iudei cât şi prozeliţi Fapte 2:10). În urma predicii lui Petru aceştia au ajuns la credinţa în Isus şi au fost botezaţi iar astfel s-a format prima biserică.

Un lucru important care trebuie reţinut legat de aceste evenimente este că în marea lor majoritate aceşti primi credincioşi ai Noului Legământ au fost etnici israeliţi/evrei sau prozeliţi adică convertiţi la iudaism dintre neamuri prin tăierea împrejur. Cei 12 ucenici ai lui Isus erau ei înşişi evrei, aşa după cum şi Isus a fost evreu. Putem spune ca iniţial Biserica a fost aproape în întregime formată din membrii ai poporului Israel.

De fapt Isus însuşi a declarat în Matei 15: 24 că a fost trimis,, la oile pierdute ale casei lui Israel”. După convertirea centurionului roman Corneliu prin intermediul lui Petru şi după primele călătorii misionare ale lui Pavel din ce în ce mai mulţi oameni dintre neamuri au început să se convertească. Acest lucru a adus şi bucurie dar şi noi probleme, cea mai importantă fiind cea legată de tăierea împrejur a noilor convertiţi dintre neamuri. Unii foşti farisei care se alăturaseră bisericii din Ierusalim au plecat fără autorizarea apostolilor şi presbiterilor/episcopilor din Ierusalim în afara Iudeii la comunităţile creştine nou formate în rândul neamurilor (la Antiohia) şi le-au spus acestora că nu pot fi mântuiţi numai dacă se taie împrejur şi păzesc Legea lui Moise. Pavel şi Barnaba i-au contrazis şi astfel s-a ajuns la o polemică dacă sau nu cei dintre neamuri care au crezut în Isus mai trebuie sau nu tăiaţi împrejur. Discuţiile neducând la nici un rezultat Pavel, Barnaba şi adversarii lor s-au dus la Ierusalim, la apostoli ca să îi întrebe ce trebuie făcut în această problemă. Aşa după cum citim în Fapte 15, apostolii şi Iacov (fratele Domnului Isus şi primul episcop al bisericii din Ierusalim) au hotărât că cei dintre neamuri care cred în Isus nu mai trebuie tăiaţi împrejur.

Cu toate acestea nu ni se spune nicăieri în Faptele Apostolilor sau în vreo altă carte a Noului Testament că credincioşii evrei în Isus ar fi încetat să îşi taie împrejur copii sau că acestă practică ar trebuii să fie eliminată şi din rândul evreilor care cred în Isus.

Tăierea împrejur este un semn al legământului abrahamic, legământ încheiat de Dumnezeu cu Avraam şi urmaşii săi fizici/biologici şi nu un element al legământului sau Legii Mozaice încheiate la Sinai şi care a fost împlinit de Isus. Prin urmare tăierea împrejur a fost eliminată pentru cei dintre neamuri dar nu şi pentru evrei. Acest obicei a fost practicat în biserica primară, în cadrul comunităţilor de credincioşi evrei, numiţi nazarineni, timp de secole.

Istoricul bisericii Eusebiu, în cartea sa Istoria Eclesiastică, face referire la episcopii circumciziei, care au condus biserica din Ierusalim de la înălţarea la cer a lui Isus şi până după răscoala lui Bar Kochba (132-136 d.H.). Acesti episcopi sunt: Iacov (fratele Domnului Isus), Simeon, Iustus I, Zaccheus, Tobias, Beniamin, Yochanan, Matia, Filip, Senecas, Iustus II, Levi, Ephram, Iosif, Iuda.

Relaţiile dintre evreii nazarineni şi cei aparţinând altor grupări evreieşti nu au fost niciodată foarte bune: ştim bine că Isus a fost omorât în urma unui complot pus la cale de farisei şi saduchei; Iacov, fratele lui Isus, a fost omorât la ordinul marelui preot Ananus ben Ananus (62 d.H), iar înainte cu câţiva ani Petru şi Ioan au fost arestaţi şi aduşi în faţa Sanhedrinului (vezi Faptele Apostolilor cap.4). După distrugerea Templului şi a Ierusalimului în anul 70 d.H., relaţiile dintre evreii care credeau în Isus şi cei care nu credeau în El s-au înrăutăţit şi mai mult, noul Sanhedrin care şi-a mutat sediul la Yavne (centrul Iudeei) format acum în întregime din farisei a avut grijă să creeze o imagine cât mai proastă posibil evreilor care credeau că Isus este Mesia şi să îi elimine din viaţa comunităţii evreieşti. După revolta lui Bar-Kochba, ruptura dintre cele două comunităţi a devenit şi mai mare, fariseii care l-au susţinut pe bar-Kochba i-au acuzat pe nazarineni de trădare pt. că aceştia nu au vrut să participe la revolta antiromană şi pentru că nu l-au recunoscut ca Mesia pe bar-Kochba (până la urmă şi Bar Kochba a fost condamnat ca fiind un fals mesia din cauză că nu a reuşit să elibereze Israelul de sub robia romană).

Relaţiile nazarinenilor cu credincioşii dintre neamuri au fost iniţial destul de bune, în ciuda unor dezacorduri teologice. Problemele mari între nazarineni şi creştinii dintre neamuri au început în epoca de după conciliul de la Niceea ( 325 d.H.), când a început să prindă forţă un curent de antisemitism şi respingere a tot ce era evreiesc în Biserică. Acest curent a mers în paralel cu infiltrarea în Biserică a tot mai mulţi păgâni necatehizaţi corespunzător în doctrinele creştine şi a tot mai multor idei şi practici păgâne şi nebiblice (botezul nou nascuţilor, cultul icoanelor, cultul sfinţilor).

În plus nazarinenii aveau problemele lor interne, şi anume apariţia unor grupări eretice ce susţineau idei asemănătoare gnosticilor (ebioniţii), dar şi mai vechea problemă a iudaizatorilor pe care Pavel i-a combătut atâta, dar care nu au dispărut din viaţa bisericii continuând să promoveze obligativitatea respectării în întregime a legii lui Moise. Cu toate acestea grupări ale nazarinenilor au existat până în secolul V d.H., când au dispărut fiind asimilate în bisericile neamurilor.

Nazarinenii au crezut şi practicat aceleaşi învăţături ca şi creştinii dintre neamuri, dar au avut şi câteva specifităţi culturale şi etnice: limba de cult era ebraica sau aramaica, întâlnirile publice erau ţinute şi sâmbăta, îşi tăiau împrejur copii, respectau sărbătorile evreieşti, au mers la Templu până a fost distrus (pt. a se ruga, nu pentru a aduce jertfe), utilizau o Biblie în limba ebraică (inclusiv pentru evanghelii, utilizau mai ales evanghelia evreilor sau după Matei cum o numim azi). Nazarinenii au fost răspândiţi în toate regiunile unde au locuit evrei, din Iudeea, Roma, Asia mică, Grecia, Persia&Mesopotamia şi până în India.

Din secolul V din păcate, nu au mai existat evrei credincioşi lui Isus decât într-un număr minuscul, au fost perioade istorice când nu au existat deloc evrei care să creadă în Isus (Evul Mediu). Acest lucru nu înseamnă că Dumnezeu a lepădat pe poporul său şi că nu mai vrea să aibă de a face cu el, aşa cum au sugerat unii părinţi ai bisericii, sau că Biserica ar fi înlocuit în vreun fel Israelul (Romani 11:1-10). Totuşi necredinţa majorităţii evreilor în Isus, chiar dacă neintenţionată de Dumnezeu a facut posibilă răspândirea credinţei în Isus şi a mântuirii la neamuri. Starea de împietrire a poporului evreu va dura până la intrarea numărului deplin al neamurilor aşa cum spune Pavel în Romani 11:25-26, după care tot Israelul va fi mântuit.

Când se vor împlini aceste lucruri doar Dumnezeu ştie, un lucru este sigur şi anume acela că procesul întoarcerii la Dumnzeu şi a acceptării lui Isus ca mântuitor de către evrei a început deja de cel puţin două secole.

La începutul sec. XIX o serie de biserici protestante din Anglia, precum Biserica Anglicană sau cea Baptistă au iniţiat misiuni în rândul evreilor din Anglia. În uma acestor misiuni, s-au format mai multe congregaţii de credincioşi evrei în Isus. În 1866 acestea au format Alianţa Creştină-Ebraică din Marea Britanie, în 1915 în SUA a apărut Alianţa Creştină-Ebraică din America şi în 1925 Alianţa Creştină-Ebraică Internaţională.

În 1975 Alianţa Creştină-Ebraică din America a devenit Alianţa Mesianică Evreiască din America. De atunci înainte evreii care cred în Isus se numesc evrei mesianici. Prima comunitate de evrei credincioşi lui Isus din teritoriile româneşti a luat fiinţă în 1884 la Chişinău şi s-a numit „Israeliţii Noului Legământ”.

Alte comunităţi de credincioşi evrei au luat fiinţă în România interbelică ca urmare a activităţii misionare a lui Richard Wurmbrand, care a lucrat pentru Misiunea Anglicană pentru evrei şi pentru Misiunea Lutherană Norvegiană pentru evrei.

Astăzi în România există comunităţi de evrei mesianici la Oradea, Iaşi şi Bucureşti, dar aceste comunităţi au şi membrii neevrei.

Cea mai importantă comunitate de evrei mesianici se găseşte în Israel, unde există aproximativ 340 de sinagogi/congregaţii mesianice, cu 10–15 000 de membrii.

Mişcarea mesianică modernă e foarte diversă din punct de vedere teologic, existând asociaţii mesianice cu o teologie asemănătoare evanghelicilor (Jews for Jesus din SUA, Association of Messianic Congregations SUA & Marea Britanie, Messianic Jewish Alliance of America, Ariel Ministries şi altele) şi asociaţii asemănătoare în teologie cu iudaizatorii din sec. I, şi care susţin că atât credincioşii evrei în Isus cât şi cei neevrei trebuie obligatoriu să respecte legea lui Moise. Cele două „tabere” din cadrul mişcării mesianice având controverse pe acest subiect. Majoritatea evreilor mesianici aparţin „taberei” teologice care susţine că Legea lui Moise a fost împlinită de Isus şi deci nu mai e normativă.

În ciuda acestor divergenţe toate grupările mesianice au în comun următoarele lucruri: sâmbăta ca zi de odihnă, respectarea sărbătorilor evreieşti (cu prezentarea modului cum aceste sarbatori au fost împlinite de Isus), sprijinirea statului Israel, practicarea circumciziei, alimentaţia kosher.

În SUA există pe lângă asociaţiile mesianice amintite mai sus care sunt independente, există şi una afiliată Convenţiei Baptiste de Sus: Southern Baptist Messianic Fellowship.

În multe dintre aceste congregaţii există atât membrii evrei cât şi neevrei, multe din familiile din aceste congregaţii fiind mixte.

Comunităţi de evrei mesianici există şi în: Marea Britanie, Franţa, Ucraina, Rusia, Germania, Spania, Belgia, Brazilia, Mexic, Argentina.

Reapariţia comunităţilor de evrei care îl recunosc ca Mesia pe Isus după multe secole reprezintă unul din cele mai mari evenimente din istorie şi dovada că afirmaţiile lui Pavel din cartea Romani, cap.11 încep să se împlinească.

Surse internet consultate:
www.wikipedia.org
www.mesianic.ro
www.messianicassociation.org
www.mjaa.org
www.jewsforjesus.org
www.arielministries.com
www.Beitshalomministries.com
www.mesia.ro
www.ccel.org

23 Comentarii

  1. Sh'muel iunie 19, 2010
  2. Chis Paul iunie 19, 2010
  3. oana iunie 22, 2010
  4. dan octombrie 21, 2010
  5. FlorinCB martie 14, 2011
  6. OLY august 16, 2011
  7. Michael Reinhardt august 21, 2011
  8. Chis Paul august 23, 2011
  9. Chis Paul august 23, 2011
  10. FlorinCB (@orynider) august 23, 2011
  11. Michael Reinhardt august 23, 2011
  12. jumbo noiembrie 10, 2012
  13. messianicrestorer noiembrie 12, 2012
  14. Fiul Dreptei decembrie 2, 2012
    • Florin Ciprian Bodin decembrie 3, 2012
  15. Fiul Dreptei decembrie 3, 2012
  16. jumbo decembrie 10, 2012
    • Fiul Dreptei decembrie 11, 2012
  17. jumbo decembrie 15, 2012
  18. dan ianuarie 21, 2013
  19. messianicrestorer ianuarie 22, 2013
  20. silvanus iulie 26, 2013
  21. SilvanYah iunie 25, 2016

Adaugă comentariu