© Voicu Bojan; Cârlibaba, februarie 2008.
Incorectitudinea politică a fotografiei – vorbeşte răspicat despre moarte. Totul în urma ei devine moarte, trecut îngropat. Walter Benjamin sugerează că imaginea fotografică îşi are sursa în piatra funerară. Fotografiile devin semne ale cadavrelor, semnături ale unui trecut veşnic prezent. De unde şi fascinaţia pentru dezastru şi morbid în cultura vizuală modernă.
E destul să ne uităm la câştigătorii de la World Press Photo sau să ne amintim de autori precum Saudek sau Witkin. A fotografia pe cineva fără voia lui înseamnă pe undeva a-l condamna la moarte, la un soi de îngheţ veşnic. Este un asasinat simbolic. De aici şi spaima primitivului că simultan cu imaginea i se fură şi sufletul, la pachet.
O bună definiţie a fotografiei ar putea fi aceea de absenţă a realului, sau cel mult de emanaţie a realului, după cum spune Roland Barthes.
Voicu Bojan
diafragma9.ro