Evanghelicii îşi încep 95% din rugăciuni cu cuvântul mulţumesc. Judecând după acest procent încurajarea unei culturi a recunoştinţei ar putea părea nejustificată. Se prea poate, dar recunoştinţa la care mă refer aici nu are de-a face în mod necesar şi imediat cu recunoştinţa faţă de Dumnezeu, ci cu recunoştinţa pentru lucrurile pe care le primim fără să fi mişcat un deget, dar pentru care oameni în carne şi oase trudesc, îşi jertfesc timpul, energia, banii.
Ma voi opri întâi la ştiri. Ca jurnalist amator sunt inconjurat şi caut eu însumi surse pentru ştirile pe care le-aş putea filtra spre audienţa evanghelică clujeană. Sunt deci recunoscător tututor persoanelor ce scriu despre evenimente, celor care mi le transmit, astfel încât să ajungă la vizitatorii acestui blog. Dar nu doar ştirile din mediul evanghelic, ci şi din viaţa oraşului. Sunt recunoscător ziarelor profesioniste precum Ziua de Cluj unde sunt informat despre mersul cetăţii: ştiri, comentarii, analize, opinii.
În administrarea acestui blog sunt recunoscător echipei Automattic care au pus la dipoziţie sistemul lor de administrare numit WordPress pentru a putea crea site-ul pe care îl citiţi. Sunt recunoscător oamenilor de la firma Google pentru Gmail, agregoatorul de ştiri Google Reader, editorul colaborativ de documente Google Docs şi alte unelte online care îmi fac munca mai uşoară.
Sunt recunoscător primăriei, consiliului local, poliţiei, medicilor, oamenilor Bisericii şi tuturor celor responsabili de un trai relativ decent şi liniştit în Cluj-Napoca. Sunt recunoscător agricultorilor ce fac posibilă salata delicioasă de legume sau fructe, şoferilor Ratuc că mă duc dintr-un capăt în altul al oraşului şi tuturor nevăzuţilor ce-i slujesc pe semeni într-un fel sau altul.
„El, cu toate că avea chipul lui Dumnezeu, totuşi n-a crezut ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu.”
Să nu considerăm lucrurile primite ca ceva „de apucat”, ce ni se cuvin, ci să cultivăm virtutea recunoştinţei pentru ceea ce primim cu sau fără plată. Şi apoi să ne grăbim să oferim şi noi din talanţii cu care am fost dăruiţi, înmulţindu-i până la întoarcerea stăpânului.