Biserică menonită. Foto: Larry Towell/Magnum Photos
„Din nefericire, după secolul al XVIII-lea, mai ales în urma atacului concentrat al iluminismului asupra Bisericii, s-a petrecut un fenomen de retragere a bisericii în spaţiul privat, şi o lăsare a spaţiului public în mâna intelectualilor seculari.
…
Pietismul, ca sa definim termenii în sensul în care îi folosim aici, reprezintă o concentrare dominantă pentru cultivarea vieţii spirituale lăuntrice si o retragere din sfera publică, considerată a fi un mediu păcătos, stricat, dominat de cel rău. Accentul pe care l-au pus pietiştii asupra evlaviei personale este unul necesar, şi trebuie să fie recunoscut ca atare.
Retragerea din sfera publică însă a avut efecte nocive asupra mărturiei creştine în ultimele două-trei secole. Din pricina acestei retrageri, în primul rând, observăm manifestarea masivă în spaţiul public a ideilor socialiste, ateiste, evoluţioniste, în detrimentul gândirii creştine în general.”
Dănuţ Mănăstireanu – Marturia creştină în lumea intelectuală II (vezi şi partea întâi a treia, a patra, a cincea şi a şasea).