Albert Mohler, preşedintele Seminarului Baptist de Sud, a afirmat recent că cel puţin două treimi din tinerii Convenţiei Baptiste Sud părăsesc bisericile între adolescenţă şi maturitate. Titlul articolul nu caută deloc să îndulcească situaţia: Preşedintele de seminar: baptiştii trebuie să se schimbe sau vor muri (eng.).
Una din întrebările care ni se ridică este: Cum aşa?
Lita Cosner, în articolul Cine are un răspuns? (eng.) de pe saitul organizaţiei creştine creaţioniste Creation Ministries International (unde lucrează şi românul Emil Silvestru), sugerează unele posibile explicaţii:
- Fideismul şi anti-intelectualismul – cu toţii ştim cum sunt folosite sloganele „Crede doar” respectiv „printre voi nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii” etc. Mai este şi mitul, care ţine tot de fideism, conform căruia Biserica trebuie să se ocupe doar de cele spirituale.
- Educaţie biblică laxă, bazată doar pe predicile duminicale.
- Teologie compromisă – reinterpretarea Genesei astfel încât moartea nu mai este o urmare a păcatului adamic ci ea face parte din creaţia „foarte bună” de milioane sau miliarde de ani.
- Credinţă orientată pe divertisment – concentrarea pe activităţi şi jocuri distractive şi „relevante” pentru tineri.
- Lipsa de pregătire a Bisericii – slaba accentuare a apologeticii lasă credincioşii fără apărare în faţa temelor culturale anti-creştine la modă cum ar fi cele promovate de cartea şi filmul Codul lui DaVinci sau documentarul Mormîntul lui Isus.
În România nu cred că se întâmplă acest lucru (dar nici nu prea avem cum şti, în lipsa sondajelor) dar nu ar strica să învăţăm din istoria prezentă a Baptiştilor de Sud din SUA.
Din pacate si in Rom se inregistreaza tot aceleasi dezamagiri si probleme. Ca unul care lucrez cu tinerii de mai bine de 10 ani, pot sa spun k aceste probleme se gasesc si in randurile tinerilor crestini romani. Tocmai de aceea am facut studii despre acest subiect”Codul lui DaVinci” si despre „Mormantul lui Isus” cu tinerii de la bis noastra. Mai tarziu as vrea sa le pun intr-o carte si sa fie distribuita la cati mai multi tineri. Nu ca nu ar fii multe carti de specialitate mai bine diocumentate sau mai „profunde” dar as vrea k acestea sa poata fi accesibile tuturor pe gratis. Daca aveti intrebari despre Codul lui DaVinci ma puteti contacta la urmatoarea adresa de e-mail: rares_212000@yahoo.com
Da , din pacate abia acum in epoca noastra simtim forta avalansei de greseli , pacate si erezii acumulate in Biserica de 2000 de ani. ideea cum ca Biserica trebuie sa se ocupe doar de cele spirituale de exemplu miroase a gnosticism de la o posta. Iar antiintelectualismul e o reminiscenta a gandirii medievale , cand intelectualilor chiar crestini sau mai ales crestini , Inchizitia le baga bete in roate ca nu cumva sa descopere in natura sau Biblie lucruri ce ar fi distrus imaginea propagandistica creata in jurul papei:de infailibil si cel mai sfant dintre oamenii in viata. Iar lipsa de pregatire a ,,slujitorilor Bisericii”( nu neaparat a Bisericii ca intreg) are , in cazul baptistilor, doua cauze majore dupa parerea mea: frica multor din slujitorii baptistii ( pastori, presbiteri) de a da piept cu dusmanii credintei fie ei activistii comunisti din trecut sau promotorii unei vieti fara Dumnezeu din prezent: vedete de TV , traficanti de droguri si materiale porno ( in cazul Romaniei) sau apologeti ai ateismului si teologi liberali( in cazul Americii). Teama pastorilor combinata cu rusinea de a discuta pe fata despre anumite probleme cu care se confrunta tineretul si de a da solutii biblice( ispite sexuale , droguri, pofta dupa bani si popularitate ) face ca multi tineri sa cada in cursa celui rau. O a doua cauza a lipsei de pregatire a slujitorilor bisericii e slaba educatie teologica dar si de cultura generala combinata cu o intelegere gresita a dogmei specific protestante a ,,preotiei tuturor credinciosilor”. Mai exact in multe biserici baptiste ( mai ales din diaspora americana si australiana dar si din Romania)se considera ca orice membru de sex masculin are dreptul sa predice si sa tina ora de rugaciune . Din aceasta cauza pe la amvon se perinda fel de fel de domni cu sau fara diploma de teologie dar fara educatie biblica sau fara harul de a tine o slujba divina. In plus de asta multi nici nu sunt hirotoniti(ordinati) . Binenteles biserica dupa nu mult timp ajunge nemultumita de calitatea ,,serviciilor” prestate si vrea sa ii interzica respectivului slujitor sa mai slujeasca , respectivul insa s-a obisnuit cu statutul de vorbitor , ii place cand toti il privesc si asculta si nu vrea sa plece. Se ajunge la scandal , biserica se desparte in doua , ambele jumatati formand biserici noi care se mai divid dupa aceea inca de zece ori. Sigur ca un tanar caruia Lumea ii ofera o asa de larga ,,paleta” de distractii , preocupari si ideologii ( religii) ajunge scarbit de certurile intermitente si de lupta pt. ,,ciolan” din biserica parintilor lui si abandoneaza biserica sau vine doar de forma ca asa ii zic parintii. In cele din urma nu mai vine deloc , isi face prieteni nepotriviti si se afunda in pacat.
Conceptul acesta al ,, preotiei tuturor credinciosilor” ( expresia nu apare nicaieri in Biblie!) a fost distorsionat in multe biserici romanesti, in loc sa insemne faptul ca orice crestin are acces direct prin rugaciune la Dumnezeu si ca oricine poate sa isi exercite talentul in slujba fratilor si a lui Dumnezeu intelesul acestei expresii a ajuns sa fie acela ca oricine poate sa stea la amvon . Ori acest lucru e evident gresit pt. ca ,,preotia” crestinului nu se limiteaza doar la pastoratie , doar la slujbele mai ,,inalte” ci si cele mai ,,mici”( ajutorarea, educatia copiilor si tinerilor, cantarea). Prea multi isi doresc sa fie pastori , presbiteri desi nu au chemarea necesara din partea Domnului si o data instalati in functie carmuiesc prost .
Pe de alta parte si membrii ,,laici” ai bisericilor sunt adesea mofturosi , chiar daca au un pastor si un presbiter(sau mai multi) competenti si cu viata sfanta(atat cat se poate pe acest pamant) dupa o vreme vor sa ii schimbe pt. ca s-au plictisit de ei , vor un alt stil de a predica, sa simta alte senzatii. Practic biserica s-a transformat intr-un club de spectacol , unde daca actorul nu schimba ,,numarul” la fiecare reprezentatie isi pierde fanii.
Toate acestea afecteaza dezvoltarea tanarului crescut in biserica in sens negativ. Cat despre tanarul provenit dintr-o familie necrestina , nu vine la biserica pt. ca se simte judecat, i se spune cat este de pacatos si nenorocit dar fara sa i se ofere si solutia prin care sa scape de pacat.
Declinul cantitativ si calitativ al bisericilor evanghelice.
Cateva adevaruri de necontestat:
-Bisericile evanghelice nu mai pot atrage aderenti din afara, prin programele traditionale in care abia subzista
-S-au construit cladiri bisericesti, unde se desfasura programe si predici, necesare pentru o manifestare de masa, dar nu pentru maturizarea in Hristos.( Si pentru posibilitatea de lucrare a fiecarui madular al Trupului (si al tinerilor).
-Preotia tuturor credinciosilor s-a transformat intr-o activitate bisericeasca a unui singur madular. El singur lucreaza anhilandu-i pe ceilati. Nu da nci o sansa tinerilor de a se simti parte a Trupului in care lucreaza fiecare madular. Tinerii au devenit masa, turma, enoriasii. In aceste conditii te miri ca au mai ramas cati au mai ramas.
-Idealizarea pastorului…Datorita acestui fapt a scazut interesul pntru activitatea studierii si predicarii Cuvantului de catre multe persoane; aceasta lucrare devenind monopolul exclusiv al pastorului…( de aici migrarea catre penticostali)
-Daca nu vor intelege acest fapt, pastorii vor devenii groparii bisericilor evanghelice.
Chiar daca inteleg acest fapt (cei mai multi), problema este ca interesele personale (siguranta serviciului) par sa primeze fata de largirea Imparatiei lui Dumnezeu.
M. G.
Stimata sora Maria,
Stiu necazul care il aveti pe deficientele bisericilor evanghelice din Romania.
Cred ca este totusi o generalizare nedreapta, de aceea ce ofer spre meditatie urmatorul citat, zarit azi:
“Așa sîntem noi românii, vedem imens, gîndim faraonic, rostim hiperbolic, adică exagerăm, în traducere liberă.” (Marius Cruceru)