Organizarea bisericească la evanghelicii din România (II) Cultul Baptist (de Paul Chiş)

I. Introducere

II. Cultul Baptist

Bisericile Baptiste din România sunt biserici „surori”, organizate după un model asociativ în care fiecare biserică (adunare) este autonomă. Autonomia se referă la faptul că fiecare adunare este liberă să îşi desfăşoare activităţile interne conform propriilor nevoi spirituale fără ingerinţa forurilor superioare ale cultului sau a altei adunări, adică fiecare adunare este liberă să studieze ce carte a Bibliei doreşte fără a putea fi obligată să studieze cartea studiată în altă adunare, fiecare adunare poate să îşi aleagă în mod liber slujitorii duhovniceşti aceştia nefiind impuşi de la Comunitate sau Uniune, fiecare adunare îşi stabileşte ora de începere a „liturghiei” (serviciului divin duminical) şi ordinea şi/sau componenţa elementelor din cadrul serviciului divin (rugaciune, studiu biblic, cântari), fiecare adunare este liberă să achiziţioneze noi clădiri pentru desfăşurarea activităţilor liturgice şi pastorale sau să înstrăineze aceste clădiri (cu exceptia clădirilor de biserici care au importanţă istorică pentru cult şi pentru vinderea sau demolarea cărora este nevoie de acordul conducerii Uniunii baptiste). Deasemenea fiecare adunare este liberă să desfăşoare propriile acţiuni misionare.

Bisericile baptiste fiind autonome,nu înseamnă totuşi că pot face tot ce doresc, autonomia nu este independenţă, fiecare biserică baptistă şi slujitor bisericesc trebuie să respecte Statutul Cultului şi Mărturisirea de Credinţă, în caz contrar riscă să fie excluşi din cult. Excluderea din cult se face pentru abateri grave de la Mărturisirea de Credinţă sau pentru imoralitate.

Fiecare adunare baptistă are unul sau mai mulţi slujitori duhovniceşti. Conform statutului cultului baptist adoptat în 2008, aceştia poartă denumirea păstori sau prezbiteri (în trecut titulaturile de pastor şi prezbiter nu erau identice dar conform noului statut din 2008, functiile de pastor şi prezbiter înseamnă unul si acelasi lucru, devin sinonime). Pastorul sau pastorii sunt aleşi de Adunarea Generală a bisericii cu votul a cel putin trei pătrimi din numărul membrilor prezenţi cu drept de vot.

Pastorul (prezbiterul) conduce biserica împreună cu comitetul bisericii, a cărui componenţă va fi stabilită de Adunarea Generală după criterii proprii ce ţin de nevoile specifice ale bisericii. Comitetul are în componenţă pe lângă pastor/i, în general, şi un secretar, un casier şi alţi membrii cu atribuţii specifice. Comitetul este ales pentru un mandat de 4 ani (cu exceptia pastorului). Structura comitetului poate sa difere de la o biserică la alta. Pe lângă comitet fiecare biserică trebuie să aibă şi o comisie de cenzori, aleasă tot pentru 4 ani, care verifică modul de utilizare a fondurilor financiare ale bisericii.

Adunarea Generală alege şi delegaţii trimişi la congresele Comunităţii sau Uniunii Baptiste. Numărul lor diferă în funcţie de mărimea bisericii. Pastorii sunt slujitorii duhovniceşti ai adunării, ei având următoarele îndatoriri:

  • promovează viziunea şi strategia bisericii;
  • motivează şi îndrumă biserica spre împlinirea menirii şi misiunii ei în lume;
  • organizează activitatea spirituală a bisericii şi a serviciilor divine;
  • coordonează păstorirea şi consilierea membrilor şi aparţinătorilor;
  • asigură pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori ai bisericii;
  • asigură îndeplinirea actelor de cult (botezuri, Cina Domnului, cununii, înmormântări, binecuvântarea copiilor);

Pastorii au deasemenea ca îndatoriri predicarea cuvântului lui Dumnezeu, supravegherea activităţii misionarilor şi evangheliştilor bisericii, catehizarea candidaţilor la botez. Biserica este reprezentată de pastorul bisericii sau de pastorul coordonator (în cazul în care biserica are mai mulţi pastori), biserica este angajată prin semnătura pastorului sau a pastorului coordonator şi a secretarului. Pastorul prezidează si convoacă Adunarea Generală şi conduce sesiunile comitetului. Pastorul este obligat să respecte secretul mărturisirii, la fel ca preotul ortodox, nu are voie să divulge informaţiile împărtăşite lui de un membru al bisericii. La fel cum un preot ortodox nu are voie sa divulge ce i s-a spus de credincios la spovedanie, tot asa nici pastorul nu poate sa divulge ce i s-a spus la sedintele de consiliere spirituală decât cu acordul crediciosului în cauză.

Pastorii sunt de mai multe tipuri în funcţie de următoarele criterii: după felul hirotoniei există pastori ordinaţi şi pastori consacraţi.

Ordinarea reprezintă actul intrării în slujba duhovnicească pentru întreaga viaţă şi se face în cadrul serviciului divin, prin rugăciune cu punerea mâinilor de către comisia de ordinare (1 Timotei 4:14) stabilită de comitetul bisericii împreună cu comitetul Comunităţii sau Comitetul Executiv al Convenţiei Baptiste Maghiare, după caz. Actul ordinării reprezintă recunoaşterea calităţii de slujitor duhovnicesc şi autorizarea necesară exercitării actelor de cult la nivelul tuturor bisericilor baptiste din ţară şi din străinătate. În vederea ordinării candidatul va fi supus unei examinări doctrinare din partea comitetului Comunităţii baptiste de care aparţine biserica. În cazul în care Comunitatea refuză să îi acorde recunoaşterea necesară candidatul la ordinare, poate să se adreseze conducerii Uniunii Baptiste care va hotărâ ce e de făcut.

Un pastor ordinat şi care îsi va intrerupe slujirea (din cauza ca a fost exclus pentru păcat sau erezie, sau pentru că Adunarea Generală a hotarat sa pună un alt pastor în locul lui) şi dupa un timp va reveni în funcţie (după pocainţă sau realegerea în funcţia de pastor după caz), nu va mai trebui să fie ordinat încă o dată. Reconfirmarea sau reinstalarea în pastoraţie se face prin votul a jumătate plus unu din numărul membrilor bisericii şi nu mai reclamă necesitatea unei noi ordinări (rugaciune cu punerea mainilor de catre fratii din comitet şi cei de la Comunitate). E la fel ca în Biserica Ortodoxă unde hirotonia unui preot este pe viaţă, el poate să îşi înceteze temporar sau definitiv slujirea ca preot dar actul hirotoniei nu se şterge, reluarea îndeplinirii atribuţiilor specifice de preot nu necesită o nouă hirotonie. E la fel ca atunci când cineva se botează iar apoi păcătuieşte şi biserica îl exclude, iar după ce se pocăieşte şi este reprimit în biserică respectivul individ nu mai trebuie să se boteze încă o dată.

Un pastor ordinat, membru într-o biserică poate sa slujească şi în altă biserică cu acordul primei biserici. Pastorul ordinat nu are un mandat de timp fix, el slujind ca pastor până când biserica se hotărăşte să îl schimbe, ceea ce se poate să nu se întămple niciodată.

Pastorii consacraţi sunt acei pastori aleşi de Adunarea Generală pentru un mandat temporar (perioada de timp în care pastorul consacrat va sluji este stabilită de Adunarea Generală), pastorul consacrat va indeplini acele responsabilitati date de Adunarea Generală şi va putea face acte de cult doar în acea biserica, în filialele şi misiunile ei şi nu în toată ţara sau în străinătate. Practic el este ales pentru îndeplinirea unor nevoi specifice ale bisericii. Astfel într-o biserică un pastor consacrat se va ocupa de studiul biblic, altul de închinare, altul de lucrarea cu tinerii (pastorul de tineret), altul de cateheză sau misiune. Activitatea acestora va fi supravegheată de un pastor principal sau coordonator. Pastorul coordonator este ordinat. Consacrarea slujitorilor duhovniceşti pentru nevoile specifice ale bisericii locale se face prin rugăciune cu punerea mâinilor, în cadrul serviciului divin de către fraţii din comitet. Pentru consacrare nu este necesară prezenţa reprezentanţilor Comunităţii şi nici evaluarea doctrinară a candidatului de către Comunitatea Baptistă.

Evaluarea doctrinară şi a competenţelor necesare candidatului pentru un post de pastor consacrat se face de către Adunarea Generală şi comitetul bisericii dupa norme proprii. În statut nu se precizează dacă pentru reconfirmarea sau reinstalarea în funcţie a unui pastor consacrat mai este necesar sau obligatoriu un serviciu special de rugăciune cu punerea mâinilor.

Într-o biserică pot exista mai multi pastori ordinati şi mai multi pastori consacrati sau unul ordinat şi mai multi consacrati.

Dupa tipul de ierarhizare există pastori principali şi pastori asistenţi. Pastorul principal (sau coordonator, dupa cum il numeste statutul) are un rol asemănător protopopului din Biserica Ortodoxă. El este ordinat, fiind reprezentantul bisericii în relaţia cu Comunitatea Baptista şi cu Uniunea, are drept de semnatură şi coordonează şi supraveghează activitatea celorlalţi slujitori duhovniceşti.

Pastorii asistenţi pot fi ordinaţi sau consacraţi după caz, dar de obicei sunt consacraţi şi îndeplinesc atribuţiile încredinţate de Adunarea Generală, comitet sau pastorul coordonator. Ei îl ajută pe pastorul coordonator în slujire, sunt adjuncţii lui. Pastorul de tineret, pastorul responsabil cu închinarea sau pastorul responsabil de studiul biblic întră în categoria pastorilor asistenţi. Fiecare biserică stabileşte după cum vrea ce responsabilităţi revin pastorului coordonator (pe lângă cele din statut care sunt obligatorii) şi asistenţilor lui. De aceea pot exista diferenţe între atribuţiile specifice ale pastorilor de la o biserică la alta. De exemplu la o biserică pastorul coordonator se ocupă de studiul biblic, la altele nu, această slujire fiind delegată unui asistent mai bine pregătit şi cu o harismă mai mare (harismă = dar duhovnicesc).

In bisericile care au mai multi pastori ei formează consiliul pastorilor sau al prezbiterilor. Totuşi există multe biserici care au un singur pastor, care le face pe toate. Aşa stau lucrurile în multe biserici de la sate care nu pot să susţină mai mulţi pastori sau acolo unde pastorul nu vrea să împartă „jugul” slujirii cu alţii sau acolo unde există doar un singur frate capabil să îndeplinească slujba de pastor.

Pastorul asistent consacrat poate sa predice în orice biserică vrea la fel ca orice credincios baptist (bărbat), pentru că predicarea nu este considerată un act de cult. Pentru a îndeplini acte de cult (botezuri, Cina Domnului, nunţi, înmormântări) în altă biserică decât unde este membru va trebui sa fie ordinat, după cum am aratat mai sus.

Pe lângă pastori fiecare biserică alege după criterii proprii un anumit numar de diaconi (barbati şi/sau femei) care se ocupă de administrarea bisericii (curăţenie, paza bunurilor bisericii, găzduirea oaspeţilor în spaţiile de cazare ale bisericii, contabilitate), de acţiunile de ajutorare a săracilor din biserică şi din afară, de ambianţă (aranjamentele florale din interiorul clădirii bisericii), coordonarea învăţătorilor de şcoală duminicală etc. Bineînţeles există şi diaconi care se ocupă cu distribuirea Cinei Domnului (bărbaţi) sau de înlocuirea pastorului la întalnirile de la Comunitate.

La nivelul imediat superior bisericii locale se afla Comunitatea Baptistă. Aceasta include toate bisericile baptiste de pe o anumită zonă, înglobând bisericile baptiste din mai multe judeţe învecinate. La nivel naţional există 13 Comunităţi plus Convenţia Baptistă Maghiară care este o Comunitate separată. Cele 13 Comunităţi sunt: Arad, Bacău, Brăila, Bucureşti, Cluj, Constanţa, Hunedoara, Oltenia, Oradea, Valea Crişului Alb, Sibiu, Suceava şi Timişoara. Dintre acestea, cele cu influenţa cea mai mare în Uniune o au Comunităţile de Oradea, Bucureşti şi Cluj. Comunitatea de Cluj este condusa de fratele Cornel Vereş şi cuprinde bisericile din judeţele Cluj, Sălaj, Bistriţa-Năsăud şi Maramureş. Preşedintele de Comunitate baptistă are un rol asemanator celui de episcop din Biserica Ortodoxă, de fapt nu greşim dacă spunem ca el este un „episcop baptist” dar fară titulatură. Ca şi atribuţii, episcopul ortodox şi preşedintele de Comunitate nu diferă prea mult.

Preşedintele reprezintă Comunitatea bisericilor în relaţiile cu autorităţile statului şi cu terţii. El organizează şi conduce activitatea curentă a Comunităţii ajutat de vicepreşedinţi şi de secretarul general. Preşedintele, vicepreşedinţii şi secretarul general formează comitetul Comunităţii (în Biserica Ortodoxă acest comitet se numeste Sinod Episcopal sau eparhial/diocezan).

Preşedintele Comunităţii convoacă şi conduce lucrările comitetului. Comitetul are ca atribuţii:

  • stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte lucrările Adunării Generale;
  • duce la îndeplinire hotărârile Adunării Generale şi rezolvă sarcinile ce i-au fost încredinţate de aceasta;
  • aprobă structura de personal a Comunităţii;
  • hotărăşte angajarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului administrativ şi de specialitate al Comunităţii;
  • decide în probleme de salarizare şi în alte probleme de personal ale Comunităţii;
  • verifică şi avizează îndeplinirea condiţiilor legale şi doctrinare necesare autorizării bisericilor;
  • analizează abaterile de la Mărturisirea de Credinţă a cultului ale slujitorilor duhovniceşti ordinaţi şi se pronunţă asupra pierderii calităţii de slujitor ordinat;
  • decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi a mijloacelor fixe;
  • îndeplineşte orice alte atribuţii încredinţate de Adunarea Generală.

Preşedintele Comunitatii poate reprezenta Comunitatea în justiţie şi în faţa autorităţilor statului. Deasemenea el veghează la creşterea spirituală a păstorilor şi a celorlalţi slujitori bisericeşti din Comunitatea sa. Preşedintele Comunităţii are întâlniri cel puţin o dată pe lună cu pastorii şi/sau diaconii din bisericile din Comunitatea sa pentru a discuta cu ei problemele spirituale, doctrinare şi administrative din Comunitate. Comunitatea este valabil angajată prin semnătura preşedintelui Comunităţii.

La nivel naţional şi internaţional Uniunea Baptistă din România este reprezentată de preşedintele Uniunii, ales de Congresul Cultului pentru un mandat de 4 ani. El poate fi ales pentru cel mult două mandate consecutive.

Preşedintele Uniunii convoacă şi conduce lucrările Comitetului Executiv (în Biserica Ortodoxă acest comitet poartă numele de Consiliul Naţional Bisericesc). Din acest comitet fac parte 4 vicepreşedinţi ai Uniunii şi secretarul general al Uniunii.

Comitetul executiv are urmatoarele atribuţii:

  • conduce activitatea Uniunii Baptiste între sesiunile Consiliului Uniunii;
  • convoacă Consiliul Uniunii, stabileşte ordinea de zi şi pregăteşte şedinţele acestuia;
  • hotărăşte angajarea, salarizarea şi concedierea personalului permanent al Uniunii Baptiste;
  • întocmeşte proiectul de buget al Uniunii Baptiste şi-l prezintă spre avizare Consiliului Uniunii;
  • stabileşte publicaţiile Uniunii Baptiste şi orientarea acestora;
  • aprobă formularistica autorizaţiilor, certificatelor şi ale altor acte emise de Uniunea Baptistă;
  • decide achiziţionarea şi înstrăinarea bunurilor mobile şi mijloacelor fixe până la valoarea prestabilită periodic de către Consiliul Uniunii;
  • îndeplineşte orice alte atribuţii date în competenţa sa de către Consiliul Uniuni;

Preşedintele Uniunii reprezintă întregul cult în faţa autorităţilor statului. Prin semnătura sa Cultul Baptist este valabil angajat; el este reprezentantul Uniunii Baptiste din România în Federaţia Baptistă Europeană şi Alianţa Baptistă Mondială. Dacă funcţia de preşedinte al Comunităţii este asemănătoare cu cea de episcop atunci funcţia de preşedinte al Uniunii este asemănătoare cu functia de Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, diferenţele de atribuţii nefiind foarte mari. În Cultul Baptist nu există o funcţie echivalentă celei de mitropolit.

Pe lângă aceste organe de conducere mai există un Consiliu al Uniunii (care cuprinde preşedintele şi vicepreşedintele Uniunii şi preşedinţii de Comunitate), o Conferinţă Naţională şi Congresul Uniunii. Consiliul Uniunii este o instituţie asemănătoare Sfântului Sinod din Biserica Ortodoxă. Atribuţiile Consiliului Uniunii, Conferinţei naţionale şi ale Congresului le puteţi afla citind statutul cultului baptist.

–va urma–

Adaugă comentariu