I Introducere
II Cultul Baptist
III Cultul Penticostal
IV Cultul Creştin după Evanghelie
Biserica Creştină după Evanghelie este organizată la fel ca şi celelalte culte evanghelice după un model asociativ bazat pe principiul autonomiei bisericii locale. Celula de bază a Cultului este biserica sau adunarea locală, condusă de un comitet de prezbiteri. Prezbiterii sunt principalii slujitori duhovniceşti din cadrul bisericilor creştine după evanghelie, într-o biserică existând mai mulţi prezbiteri.
Atribuţiile prezbiterilor sunt :
- stabilirea, motivarea şi implementarea viziunii şi strategiei Bisericii locale;
- păstorirea şi consilierea spirituală, cu obligativitatea păstrării confidenţialităţii;
- consolidarea spirituală a credincioşilor şi aplicarea învăţăturilor Bibliei;
- păstrarea învăţăturii Bibliei;
- pregătirea şi echiparea celorlalţi slujitori;
- cooptarea de slujitori în vederea recunoaşterii lor ca prezbiteri;
- sprijinirea şi promovarea membrilor în lucrare;
- recomandarea studenţilor pentru instituţii creştine de învăţământ;
- coordonarea lucrătorilor din Biserică care îşi desfăşoară activitatea ca misionari în ţară şi în străinătate;
- colaborarea cu misionarii străini care activează sub autoritatea bisericii locale;
- angajarea şi desfacerea contractului de muncă al personalului spiritual şi/sau administrativ;
- asigurarea disciplinei în biserica locală; tot prezbiterii sunt şi reprezentanţii bisericii în faţa statului şi a organelor superioare ale cultului.
În statut nu se precizează existenţa unui președinte al comitetului de prezbiteri sau a unui prezbiter principal, probabil pentru că la fel ca şi în cazul unora din cultele evanghelice cu sistem de conducere prezbiterian (exista mai multi slujitori duhovniceşti) din țară sau străinătate, se consideră că toţi prezbiterii sunt egali. Asta nu înseamnă că neoficial nu există un prezbiter care să fie”primul între mai mulţi egali”, principiul egalităţii în rang şi autoritate între prezbiteri/pastori fiind o utopie, imposibil de pus în aplicare şi care în fapt nu a funcţionat niciodată de-a lungul istoriei creştinismului, nici măcar în epoca apostolică. Întotdeauna prezbiterul cu mai multe cunoştinţe biblice, cu atribuţii în plus sau/şi cu o charismă mai puternică va fi mai influent decât colegii săi. Lucrul acesta este valabil pentru toate bisericile şi cultele. Întotdeauna o să fie cineva „mai egal” decât ceilalţi. Aşă că deşi în bisericile creştine după evanghelie nu se recunoaşte oficial existenţa unei ierarhii bisericeşti, ea cu siguranţă există, deoarece este imposibil ca într-un grup să nu existe un lider, chiar şi informal.
Pe lângă prezbiteri, există învăţători (se ocupă de studiul biblic), evanghelişti şi misionari. Deasemenea există şi diaconi.
Fiecare Biserică Creştină după Evanghelie este membră într-o Comunitate zonală, condusă de un președinte ajutat de vicepreşedinți. Preşedintele şi vicepreşedinţii Comunităţilor zonale sunt aleşi de Adunarea Generală a Comunităţii care se întruneşte o dată la 4 ani. Adunarea Generală a Comunităţii este alcătuită din reprezentanţi ai bisericilor locale (prezbiteri). Toate Comunităţile zonale alcătuiesc Biserica Creştină după Evanghelie-Uniunea Bisericilor Creştine după Evanghelie care este condusă de un preşedinte al Uniunii ajutat de vicepreşedinţi şi un secretar general. Organele centrale ale cultului sunt Consiliul Naţional, Comitetul Executiv şi Conferinţa Naţională (pentru a afla atribuţiile acestor organe de conducere consultaţi Statutul Cultului Creştin după Evanghelie de pe saitul culte.ro).
Atribuţiile preşedintelui Uniunii sunt:
- reprezintă BCER-UBCE atât pe plan intern, cât şi extern;
- coordonează activitatea Comitetului executiv;
- coordonează activitatea unor comisii stabilite de Consiliul naţional;
- participă la întâlnirile comitetelor zonale sau ale adunărilor generale zonale şi vizitează bisericile locale;
- semnează împreună cu secretarul general documentele financiare ale BCER-UBCE.
În statut nu se precizează că slujitorii duhovniceşti ar fi ordinaţi (rugăciune + punerea mâinilor) ci că autoritatea lor este „recunoscută prin exemplul personal de viaţă şi slujire”.