Arhitectura eclesială ca mijloc apologetic (Ovidiu S. Bulzan, Almanah Mesaj 2010)

Biserica Hallgrím, Reykjavík, Islanda Foto: flickr.com / StubbyFingers

E crucial să înţelegem că întotdeauna se va putea stabili relaţia intimă, legătura strânsă dintre stilul unui lăcaş de cult şi teologia sau Zeitgeist-ul vremii în care a fost construit. Nuanţând cele de mai sus, se va putea stabili relaţia dintre arhitectura unui lăcaş de cult, pe de o parte, şi cele mai adânci, uneori oprimate, alteori cultivate, aspiraţii, doruri şi convingeri ale celor ce au visat, imaginat, făcut planuri şi s-au cheltuit pentru a ridica biserica. După cum s-ar putea ca generaţia ce sălăsluieşte azi – ce frumos şi exact acest cuvânt românesc: „sălăşluiesc” … – în structurile ridicate ieri, să nu aibă decât un rudiment din convingerile sau loialităţile celor dinainte. La urma urmei, în vremea în care goticul flamboyant făcea din vârful fiecărui arc şi creştetul fiecărui gurgui un pas în dezinvolt şi nelumesc, catedralele se goleau, căci Reforma, deopotrivă cea Magisterială şi cea Radicală, deschidea Calea spre păşunile proaspete. De aceea îmi place să spun adesea că bisericile sunt ca şi cochiliile în toată splendoarea lor logaritmică: din când în când locuite. De Viaţă!

Chemarea arhitectului e de a substanţia o afirmaţie teologică, corelată cu o eclesiologie pe măsură.

După mai bine de 140 de ani de istorie documentată a Baptiştilor români, din teritoriile româneşti sau de peste mări, tranziţia de la spaţii împrumutate, fie împrumutate teologic, fie adjudecate cultural, nu mai poate fi tratată cu nonşalanţa cu care tratăm bolile copilăriei. Dacă suntem atât de exacţi în articularea teologiei noastre în verb, de ce găsim tolerabil acest travesti când e vorba de mesajul locaşurilor noastre e cult, de ce doctrinele ce ne definesc în Soteriologie, Cristologie sau eclesiologie, de ce preoţia universală sau principiul voluntarismului nu sunt în sfârşit lăsate să se exprime, să-şi găsească depozitarele memoriale, să fie întrupate în mijloacele formidabile ale arhitecturii?

S-ar putea ca unii dintre cititori să privească cele de mai sus cu un uşor aer de neîncredere; poate ieşi ceva bun din … arhitectură?

Argumentele autorului le veţi găsi în articolul din Almanahul MESAJ 2010 (preţ 30 ron, face toţi banii).

Este interesant că originile acestui blog sunt legate tot de … arhitectură. Alin Cristea m-a rugat să pozez bisericile evanghelice (faţă, lateral, interior) din Cluj-Napoca pentru documentarea articolului despre arhitectura evanghelicilor români, articol pregătit de  arh. Augustin Ioan pentru aşteptata carte Omul Evanghelic. Pozele respective le-am pus blogul decluj.wordpress.com, căruia i-am dat mai târziu adresa curentă. Să nu fie cu mirare deci că pozele de pe acest blog prezintă biserici goale.

Revenind la arhitectura eclesială, să reprivim câteva biserici din Cluj-Napoca, cu citatul de mai sus în minte:

Biserica Baptistă Nr. 6, Evlavia

Biserica Baptistă Evlavia, Grigorescu

Biserica Penticostala Nr. 6 Betel, Cluj-Napoca, fata

Biserica Penticostala Betel, Zorilor

Biserica Baptistă nr.1 Cluj-Napoca, faţă

Biserica Baptistă Mănăştur

Vezi şi alte biserici evanghelice din Cluj-Napoca pe flickr.

Update: Almanahul mesaj este disponibil pentru descărcare pe blogul prologos.ro. Articolul „Arhitectura eclesială ca mijloc apologetic” se găsește în capitolul III.

3 Comentarii

  1. clujean octombrie 14, 2012
  2. clujean octombrie 14, 2012

Adaugă comentariu