Citat: Nu „Teologiei de tip Mickey Mouse”

„Pentru a-L reprezenta pe Cristos în mod vrednic în societate, creștinii trebuie să fie capabili să conecteze credința personală cu aria de specialitate în care sunt chemați să slujească în lume. Astfel, de exemplu, un profesor de biologie trebuie să știe în ce fel disciplina pe care o predă se intersectează cu revelația biblică. Același lucru este adevărat pentru un medic sau un politician.

Din nefericire, mulți creștini care au o vocație laică trăiesc într-un fel de schizofrenie: nu fac nici un fel de efort să conecteze domeniul lor de specialitate cu viața lor de credință, și nici nu sunt ajutați să facă asta prin învățătura pe care o primesc la biserică. Acesta e motivul pentru care atunci când îi auzi pe acești oameni vorbind despre meseria lor îți par foarte competenți, dar dacă le ceri să-ți explice specialitatea lor în lumina revelației biblice vei vedea la ei ceea ce un prieten numea „teologie de tip Mickey Mouse”, o prezentare a credinței copilărească și ridicolă care cade cu mult sub nivelul competenței lor profesionale.

Acesta este motivul pentru care credem că prioritatea critică de astăzi a liderilor bisericilor ar trebui să fie echiparea acelor membri ai adunărilor lor care au vocație laică să-și trăiască credința în mod inteligent în mijlocul ocupațiilor zilnice prin adâncirea înțelegerii biblice și teologice.”

Dănuț Mănăstireanu, 40 Years in the Desert – 6. Christian Social Responsibility 4 – 6.4 No ‘Mickey Mouse Theology’
Tradus cu permisiune de Vasile Tomoiagă.

Pe aceeși temă: Krish Kandiah: ce omitem din prezentarea evangheliei?

Note personale

Observația de mai sus este validată și de lecturarea blogurilor evanghelice. Sunt destul de rare cazurile în care poți să ghicești ocupația unui autor din postările pe care le scrie, și sunt și mai rare cazurile când citești reflecții teologice despre munca pe care fiecare o face. Pastorul Vasile Filat este cunoscut pentru entuziasmul cu care încurajează credincioșii să-și facă bloguri și astfel evanghelia să fie vestită. Alin Cristea spunea în Adevărul de Seară (ediția de Bihor) că fiecare om ar trebui să-și facă blog. Poate. Una din calitățile creștinului cu blog ar trebui să fie capabil să-și prezinte aspecte din viața de zi cu zi, inclusiv slujba, meseria, în lumina credinței pe care o mărturisește, deoarece credința nu este un accesoriu al ființei ci este un ADN spiritual care întrepătrunde toate domeniile vieții. Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău este cea mai mare poruncă. Inimă, suflet, minte, toate sunt pătrunse și afectate de credința în Cristos, de identitatea de fiu, și aceasta trebuie să fie vizibil dacă vrem să ne așezăm cetatea (blogul, sau mai larg, mărturia zilnică) pe munte (în public).  Multiplicarea unor clișee cu fiecare nou blog „creștin” nu cred că ajută prea mult.

Exemplu

Ce ne pot spune fotografii evanghelici despre obiceiul Trash the Dress (în afară de scurta opinie a lui Andrei Neamțu nu am văzut nimic)? Care este simbolistica murdăririi rochiei (albe) după nuntă? A fost acest obicei adoptat și de mirii evanghelici?

Adaugă comentariu