Controversa iconoclastă: IV. Argumente teologice în disputa iconoclastă (de Paul Chiș)

I. Controversa iconoclastă: Icoanele în primele secole ale Bisericii
II. Controversa iconoclastă: II. Cultul icoanelor în Imperiul Roman
III. Controversa iconoclastă: III. Iconoclasmul în epoca împăraților Leon III și Constantin V (de Paul Chiș)

IV. Argumente teologice în disputa iconoclastă

Unul din acești „sfinți” iconoduli a fost călugărul creștin arab Ioan Damaschinul (646-749) sau pe numele lui laic: Mansur ibn Sarjun Al-Taghlibi. Nascut intr-o familie arabă crestină din Damasc, el a ocupat datorită inteligenței sale funcții importante la curtea Califului musulman inainte de a se calugari. Ca si calugar a scris mult in favoarea cultului icoanelor incercand sa demonstreze validitatea acestui obicei. A putut face acest lucru pentru ca se afla in teritoriile Califatului musulman departe de mâna împărătului Constantin.

Alţi apologeţi ai icoanelor au fost călugării Theodor şi Platon de la mănăstirea Studion din Constantinopol. Argumentul principal al iconodulilor era că de vreme ce Fiul lui Dumnezeu s-a întrupat,reprezentarile sale materiale prin icoane sunt permise. Unul alt argument al lor era că închinarea nu are loc la icoană, la imaginea in sine cum fac paganii ci la persoana reprezentată. Argumentul nu sta in picioare pentru că păgânii nu credeau că statuile sau tablourile din templele lor ar fi zei, şi pentru ei aceste imagini erau nişte reprezentări ale Zeului care locuia dincolo de lumea omeneasca. Statuia sau tabloul erau doar o bucata de lemn, piatra sau metal care il reprezenta pe zeu si prin care se credea ca zeul vorbeste sau face minuni. Deci din acest punct de vedere nu exista nicio diferenta intre practica paganilor si cea a iconodulilor. Chiar si porunca biblica spune ca omul nu are voie sa se inchine”ÎNAINTEA” deci în fata, sa se proştearnă in faţa imaginii si nu ca nu are voie sa se inchine LA aceea imagine ca si cum imaginea in sine ar fi zeul (Exod 20:5). Doar in religiile panteiste (hinduism, budism) materia (pamant, lemn, piatra, metale) este considerată ca fiind divină. Dar in Exod este vorba de religiile pagane teiste, care nu confundau zeul cu materia pamanteasca din care este facuta reprezentarea sa. Oricum crearea de noi zei (fie ca se confunda cu natura ca la panteisti, fie ca nu se confunda cu natura si materia din care sunt facute reprezentarile lor ca la teisti) este gresita pentru ca Dumnezeu vrea sa ne inchinam lui dar fara ajutorul unor reprezentari ale LUI.

In al doilea rand rugaciunile adresate unui sfant oricat de bun ar fi fost el sunt gresite pentru ca toate rugaciunile trebuie adresate doar lui Dumnezeu care nu are nevoie de intermediari. In plus nimeni nu poate reprezenta exact asa cum a aratat in realitate, o persoana pe care nu a vazut-o,asa ca orice icoana este rezultatul imaginatiei pictorului sau sculptorului. Deci nu putem spune ca Isus, fecioara Maria sau sfintii au aratat in realitate exact asa cum sunt in icoane.

Un argument impotriva icoanelor adus de iconoclasti a fost acela ca prin icoana se poate reprezenta doar partea umana a Domnului Isus, nu si partea sa divina ca Fiu al lui Dumnezeu.

— va urma —

9 Comentarii

  1. CNI iulie 27, 2010
  2. Chis Paul iulie 28, 2010
  3. Chis Paul iulie 28, 2010
  4. Chis Paul iulie 28, 2010
  5. CNI iulie 28, 2010
  6. Chis Paul iulie 29, 2010
  7. Chis Paul iulie 29, 2010
  8. CNI iulie 29, 2010
  9. mihailandrei august 16, 2010

Adaugă comentariu