I. Controversa iconoclastă: Icoanele în primele secole ale Bisericii
II. Controversa iconoclastă: II. Cultul icoanelor în Imperiul Roman
III. Controversa iconoclastă: III. Iconoclasmul în epoca împăraților Leon III și Constantin V (de Paul Chiș)
IV. Controversa iconoclastă: IV. Argumente teologice în disputa iconoclastă (de Paul Chiș)
V. Iconoclasmul în defensivă (775-830)
Lupta împotriva icoanelor a continuat în Imperiul Roman de „Răsărit” şi în timpul domniei fiului lui Constantin V, Leon IV (775-780). Problema era că tocmai în familia imperială legile împotriva icoanelor nu se respectau. Irina, soţia împăratului Leon IV practica cultul icoanelor în secret. După moartea soţului sau în 780, Irina a devenit regentă conducând imperiul în numele fiului ei minor Constantin VI. Apoi se proclamă „împărat-autocrator” şi conduce împreună cu fiul ei Constantin VI, de fapt puterea reală se află în mâinile ei. Irina îl obligă pe Patriarhul Paul un adversar al icoanelor să demisioneze şi să se retragă la o mânăstire şi îl numeşte Patriarh pe secretarul ei Tarasios. Irina se aliază cu călugării de la mănăstirea Studion şi organizează un conciliu Ecumenic la Niceea (oraş în Asia mică) în anul 787.
La acest conciliu episcopii hotărăsc reintroducerea oficială a cultului icoanelor şi oprirea persecuţiilor împotriva iconodulilor. Armata din provinciile din Asia Mică adversară a icoanelor se răscoală şi printr-o lovitură de stat militară o îndepărtează de la tron pe Irina. Fiul ei Constantin VI rămâne singurul împărat, dar el face greşeala de a o readuce la palat pe mama sa. Irina reuşeşte să îl păcălească pe Constantin VI că ea de fapt îi vrea binele şi îl convinge să îşi mutileze unchii paterni (un mutilat nu avea dreptul să ajungă împărat) și să îl execute pe generalul care a condus lovitura de stat care o îndepărtase de la putere. Deasemenea Irina îşi convinge fiul să îşi alunge soţia la mânăstire şi să se căsătorească cu o fată din suita ei (a Irinei).
Rămânând fără aliaţi Constantin VI cade victimă unei lovituri de stat puse la cale de mama sa. Este arestat de gărzile loiale Irinei, i se scot ochii şi este închis. Irina ajunge din nou împărăteasă şi domneşte până în anul 802 când este îndepărtată de o revoluţie de la palat care îl aduce le putere pe ministrul de finanţe Nikefor (802-811). Nikefor a fost un moderat care a încercat să împace pe iconoduli şi iconoclaşti pentru a întări statul dezbinat astfel încât să facă faţă problemelor interne şi externe. Politica lui de reconciliere s-a lovit de fundamentalismul călugărilor studiți care respingeau orice compromis cu iconoclaștii. Nikefor I este urmat la tron de ginerele lui: Mihail I Rangabe care îi susţine pe închinătorii la icoane şi pe şeful partidei iconodule Theodor Studitul.
Nu inteleg de ce nu folosti onomastica romaneasca obisnuita si consacrata. Ca, bineinteles ca nu unici, mostenitori ai Noii Rome avem cunostinta de ceva vreme de Teodor, Nichifor, Tarasie, Pavel etc.
Nu stiu care e ,,onomastica romaneasca ” de aia nu am folosit-o.
Si pana la urma de ce sa folosesc onomastica romaneasca cand ei erau greci?