Controversa iconoclastă: VII. Concluzii (de Paul Chiș)

I. Icoanele în primele secole ale Bisericii
II. Cultul icoanelor în Imperiul Roman
III. Iconoclasmul în epoca împăraților Leon III și Constantin V
IV. Argumente teologice în disputa iconoclastă
V. Iconoclasmul în defensivă (775-830)
VI. Înfrângerea iconoclasmului

VII. Concluzii

Creştinătatea va trebui să aştepte venirea Reformei în sec. XVI pentru ca problemă icoanelor să fie redeschisă, de data aceasta cu ceva mai multă moderaţie (deşi nu au lipsit distrugerile de icoane din partea unora dintre protestanţi). Protestanţii vor elimina icoanele din viaţa bisericilor lor, restabilind închinarea directă faţă de Dumnezeu.

Ce putem învăţa noi creştinii evanghelici din istoria iconoclasmului este că orice idee bună legată de viaţa de credinţă trebuie implementată prin mijloacele lui Dumnezeu şi nu prin mijloace omeneşti. Violenţa pentru impunerea voii lui Dumnezeu nu este o idee bună şi va duce la eşec orice proiect, oricât de onorabil ar fi. Dumnezeu într-adevăr a cerut poporului evreu în vechime în anumite cazuri să pedepsească cu moartea pe cei care încalcă voia LUI, dar noi nu suntem evrei şi nu ni se cere nicăieri nouă creştinilor dintre neamuri să acţionăm în modul în care li s-a cerut evreilor să o facă. Acest lucru nu l-au înţeles împăraţii iconoclaşti care au crezut că ei sunt chemaţi să pedepsească idolatria cu metodele din vechiul Testament. Oricum legile şi poruncile morale ale lui Dumnezeu din Vechiul Testament şi mai ales cele legate de închinarea la EL rămân în vigoare şi Dumnezeu va judeca pe oricine nu le respectă.

Deasemenea noi evanghelicii trebuie să fim atenţi ca nu cumva noi înşine să cădem în capcana strămoşilor noştri, şi să împrumutăm practici specifice religiilor păgâne. Nu trebuie să credem că noi suntem imuni la sincretismul religios doar pentru că noi avem principiul Sola Scriptura. Primii închinători la icoane au apărut într-o vreme când încă Tradiţia nu era foarte dezvoltată şi Biblia era încă baza teologiei. Biblia în sine nu ne fereşte de capcanele păgânismului decât dacă o studiem şi o împlinim. Acest avertisment este cu atât mai serios cu cât bisericile protestante din Occident au început deja să accepte multe obiceiuri de origine religioasă necreştină (există în SUA păstori protestanţi practicanţi sau instructori de yoga sau care cred că Allah al musulmanilor este acelaşi cu Dumnezeul creştin sau că toate religiile sunt la fel de valide şi duc spre acelaşi scop). Ori mai devreme sau mai târziu această mentalitate şi aceste idei „tolerante” vor apărea şi în România. Lumea modernă secularizată este dominată de cultul personalităţii vedetelor: fotbalişti, cântăreţi, actori, prezentatori TV, prezentatoare de modă, a căror imagine şi activităţi sunt promovate excesiv în reviste, TV şi internet. Aceste noi „icoane” seculare au adesea un stil de viaţă şi nişte principii în contradicţie cu învăţăturile Biblice dar cu toate acestea sunt prezentaţi ca fiind oameni de succes demni de a fi imitaţi şi copiaţi iar atunci când apar în public sunt întâmpinaţi de fani cu un entuziasm religios, la fel cum membrii bisericilor tradiţionale întâmpină o „icoană făcătoare de minuni” sau moaştele unui sfânt. Modul de gândire specific iconodulismului există şi în rândul populaţiei secularizate. Veşnicia noastră depinde şi de modul cum vom şti să evităm capcanele practicilor şi ideilor religioase străine de Biblie.

Bibliografie

  • Stelian Brezeanu, Istoria Imperiului Bizantin, ed. Meronia, Bucureşti, 2007
  • Emanoil Băbuş, Bizanţul – istorie şi spiritualitate, ed. Sophia, Bucureşti,2003
  • Ovidiu Drimba, Istoria culturii şi civilizaţiei vol. 4, ed. Saeculum, Bucureşti, 2002
  • Warren Treadgold, O scurtă istorie a Bizanţului, ed. Artemis, Bucureşti, 2003
  • Alain Ducellier, Bizantinii, ed.Teora, București, 1997
  • Eliade Mircea, Istoria credințelor și ideilor religioase vol.III, ed. Ştiințifică și Enciclopedică, București,1988.
  • Mihai Barbulescu, Interferențe spirituale în Dacia romană, ediția a II-a, ed. Tribuna, Cluj-Napoca,2003.
  • Claudio Rendina , Papii – istorie și secrete, ed. All, București, 2007.
  • crestinortodox.ro/acatiste/acatistul-sfintei-cruci-67184.html (Rugăciune adresată Crucii)

Adaugă comentariu