Irod – regele care a vrut sa îl omoare pe Regele-Regilor (de Paul Chiș)

Toţi creştinii cunosc povestea naşterii mântuitorului Isus Christos, în fiecare an de Crăciun in biserici se citesc primele capitole din Evangheliile lui Matei şi Luca care descriu anunţarea naşterii lui Isus de către înger Mariei, naşterea din Betleem, vizita magilor şi a păstorilor, fuga în Egipt. În capitolul 2 al Evangheliei dupa Matei ni se povesteşte despre vizita magilor la Ierusalim la regele Irod, despre tulburarea acestuia la auzirea veştii că s-a nascut un nou rege în Israel, despre confirmarea de către preoţi şi cărturari a faptului că în Betleem urma să se nască acest nou rege. Tot în acest capitol ni se spune că Irod le-a cerut magilor să gasească copilul şi să îl anunţe apoi şi pe el (pe Irod) unde se află acesta ca să poată să meargă să I se închine. Capitolul se încheie cu scena uciderii copiilor din Betleem şi împrejurimi la ordinul lui Irod, acesta sperând că în acest fel va scăpa de de copilul-rege de care se temea ca îi va lua tronul.

Dar cine era totuşi acest Irod şi cum de a fost capabil să poruncească uciderea unor copii nevinovaţi? În acest articol voi face o scurtă biografie a lui Irod regele Iudeii primul duşman pământesc al Domnului Isus, care cred că va răspunde la această întrebare.

Irod s-a nascut in anul 73 sau 74 I. H., tatal lui fiind un edomit pe nume Antipater iar mama sa o arăboaica nabateană(Nabateea a fost un regat arab pe teritoriul de azi al Iordaniei) pe nume Cypros. Edomiţii au fost cuceriţi de regele Iudeii : Hyrcan I (a domnit între 134-104 I. H.) care a fost în acelaşi timp şi Mare Preot. Hyrcan I a cucerit în 135 I. H. Edomul(Idumeea) şi i-a „convertit” cu forţa la iudaism pe edomiţi. Hyrcan I era fiul lui Simon, acest Simon fiind fratele lui Iuda Macabeul şi fiul preotului Mathatias iniţiatorii răscoalei evreieşti împotriva lui Anthiohus Epiphanes regele Siriei(povestea familiei lui Mathatias şi a răscoalei împotriva lui Anthious Epiphanes este descrisa în cărţile 1, 2, 3 Macabei). Hyrcan I a fost un om foarte violent, crud. Deasemenea el a încalcat Legea evreiască preluand şi funcţia de rege deşi ca Mare Preot nu putea fi şi rege, în plus el era din seminţia lui Levi, din casta preoţilor (deci un urmas a lui Aaron) şi nu un descendent a lui David.

Pe lângă uzurparea tronului care trebuia să revină în mod normal urmaşilor lui David, Hyrcan I a mai facut o nelegiure şi anume a jefuit mormantul regelui David de 3000 de talanţi de argint. Dar cea mai mare greseală a lui Hyrcan I a fost convertirea fortaţă a edomitilor la iudaism, din randurile acestor convertiti provenea si familia lui Irod. Tatăl lui Irod, Antipater a ajuns sa îl slujească pe un urmaş a lui Hyrcan I care purta acelasi nume : regele Hyrcan II (67-66 I. H., 63-40I. H.). La fel ca si vechiul Hyrcan si acesta deţinea atât funcţiile de Mare Preot cât şi pe cea de rege.

Antipater a ajuns să fie foarte apreciat de Hyrcan II pentru ca în războaiele pentru putere cu fratele său Aristobul, Antipater l-a sfătuit pe Hyrcan II să apeleze la ajutorul nabateenilor ceeace Hyrcan II a făcut reuşind sa îşi înfrângă fratele şi să devină singurul stăpân al Iudeii. Ca multumire pentru sfatul dat, Hyrcan II l-a coplesit cu privilegii şi onoruri pe Antipater. Antipater a sustinut alianţa cu Roma, marea putere a vremii, fiind un susţinător al generalului roman Pompei care în anul 63 I. H. Cucerise Iudeea. În lupta pentru putere dintre Hyrcan II şi fratele său Aristobul, Pompei l-a sustinut pe Hyrcan II. Dupa înfrângerea lui Aristobul, Pompei l-a recunoscut pe Hyrcan II ca Mare Preot şi i-a dat funcţia politică de etnarh al Iudeei. Dar l-a numit şi pe Antipater ca epitrop (un fel de prim-ministru) a lui HyrcanII. Profitând de lipsa de interes pentru politică a lui Hyrcan II de după înlăturarea fratelui său şi de prietenia cu Pompei, Antipater a ajuns să deţină o putere imensă cu mult peste cea a „şefului ” său Hyrcan II.

În anul 43 I. H. Antipater a murit otrăvit fiind urmat in funcţie de fiul sau Irod. Si sub mandatul lui Irod, Hyrcan II a ramas a acelasi rege marionetă. Initial Irod l-a sustinut pe plan international pe generalul Marc Antoniu dar apoi cand acesta a pierdut razboiul cu Octavian (devenit împărat sub numele de Augustus) a trecut în tabăra acestuia. În acest timp un nepot a lui Hyrcan II, pe nume Antigonus(fiul lui Aristobul) a venit cu o armata persană si l-a detronat pe unchiul său. Dupa ce Aristobul a fost capturat de romani, Antigonus a fugit în Persia unde l-a convins pe împăratul acestei ţări să îl ajute să ajungă rege al Iudeii promitandu-i în schimb o mare sumă de bani şi 500 de femei (cf. Istoricului evreu antic Flavius Josephus). Armata persană a cucerit Iudeea şi Ierusalimul şi l-a făcut pe Antigonus rege. Hyrcan II a fost dus ca prizonier în Persia, împăratul persan l-a primit bine şi l-a trimis să locuiască la Babilon(Babilonul aparţinea Imperiului Persan în aceea vreme) unde exista o mare comunitate de evrei(urmaşii celor care nu s-au întors în Israel împreună cu Zorobabel, Ezra şi Neemia). Înainte să fie trimis în Persia însă, Antigonus a reuşit să il determine pe comandantul armatei persane sa îi taie urechile lui Hyrcan II. Având urechile tăiate Hyrcan II nu mai putea să fie Mare Preot, Marele Preot nu trebuia să aibă niciun cusur fizic conform Legii. Irod a fugit la Roma unde Senatul l-a proclamat rege al evreilor datorită sentimentelor sale proromane dovedite de-a lungul timpului.

Irod s-a intors în Iudeea cu o armată romană, l-a alungat de pe tron pe Antigonus şi s-a instalat ca noul rege al Iudeii. Antigonus şi 45 de membrii ai Sanhedrinului ostili lui Irod au fost ucişi. Vechiul rege Hyrcan II reîntors din exilul Babilonian a fost şi el ucis fiind acuzat de Irod că a conspirat contra lui.

Deşi a ajuns rege, Irod nu a avut parte de pace, conflictul reizbucnind chiar în sânul propriei familii. Sora lui Irod, Salome o ura pe soţia lui Irod : Mariamne (o rudă a vechiului rege Hyrcan II), cele doua certându-se des. Irod o iubea foarte mult pe Mariamne, fiind obsedat de ea şi foarte gelos. Înainte să plece într-o călătorie periculoasă Irod a poruncit unui servitor să o ucidă pe Mariamne dacă nu se va întoarece viu din calatorie pentru ca niciun alt bărbat să nu o mai poată avea. Fiind prea guraliv servitorul i-a spus Mariamnei porunca lui Irod, aceasta s-a supărat foarte tare declanşând la întoarecerea lui Irod un scandal monstruos. După ocuparea tronului, Irod a devenit din ce in ce mai paranoic, vazand peste tot comploturi vizand înlăturarea sa. Ca urmare şi-a creat o reţea extinsă de spioni care arestau pe toţi cei care erau împotriva sa sau I se parea lui că sunt.

Mii de oameni au fost arestaţi, torturaţi şi ucisi de această „poliţie secretă” a lui Irod. Nici membrii familiei sale nu au scăpat de efectele paranoii lui Irod. Cumnatul lui Irod, Aristobul (fratele Mariamnei) un băiat de 17 ani care a ajuns Mare Preot, a devenit suspect in ochii lui Irod in momentul in care aducând jertfe la Templu populatia adunata acolo a inceput sa îi strige laude şi să îl felicite pentru frumuseţea sa. Lui Irod a inceput sa îi fie fricã cã evreii ar putea sa îl detroneze şi să îl pună în locul lui pe cumnatul său mai tânăr şi mai frumos. Pentru a preveni acest lucru, Irod l-a invitat pe Aristobul la palatul său din Ierihon, tânărul Mare Preot s-a dus fără să bănuiască nimic. În timp ce făcea baie in piscina palatului Aristobul a fost înnecat de oamenii lui Irod.

Aceasta nu a fost singura crimă a lui Irod, el mai ucis-o si pe sotia sa Mariamne pe care a bănuit-o că îl înşeală. Dupa ce a ucis-o Irod a regretat acest lucru, fiind bantuit de remuscari si cazand intr-o depresie puternica nu facea decat sa planga tot timpul. Din pacate in loc sa se pocaiasca si sa ceara iertare lui Dumnezeu pentru pacatul sau, Irod s-a adancit si mai mult in depresia sa. În cele din urma a innebunit de tot, cruzimea din vremea cand era „normal” devenind şi mai puternică acum. Cruzimea lui a fost întreţinută şi de diversi consilieri şi rude care mânaţi de ambiţii personale îi acuzau pe ceilalti de comploturi şi trădare. Practic întreaga familie era împărţită pe clanuri : fii, nevestele, fratii lui Irod luptând unii împotriva celorlaţi. Fiecare clan din familia lui Irod acuza celelalte clanuri de trădare. În acest fel Irod a ajuns să nu mai aibă încredere în nimeni, văzând peste tot dusmani care trebuiau omorâţi. Din aceasta cauză şi-a ucis soacra şi mai mulţi fii.

Irod a fost si un mare constructor, el reconstruind Templul şi făcând din această clădire cea mai frumoasă clădire din regiunea Orientului Mijlociu. Prin acest lucru a reusit să devină ceva mai popular în ochii evreilor. Aceasta popularitate nu a durat mult deoaerece Irod a crescut taxele foarte mult pentru a plăti construirea de orase noi pentru locuitorii păgâni ai Iudeii(greci). De exemplu el a construit orasul Cezareea, un mare port la marea Mediterană (Irod i-a dat numele Cezareea în onorea împăratului Roman), un oras locuit de numerosi pagani cărora Irod le-a facut chiar şi un amfiteatru în stil roman. Irod şi-a construit un palat la Ierusalim, unul la Massada, palate de vara la Ierihon, un canal de apa la Ierusalim. Irod a construit şi temple în onoarea împăratului Augustus desi acest lucru era împotriva Legii care interzice inchinarea la altcineva în afara lui Dumnezeu cu atât mai mult la un om. Prin aceste temple Irod încerca câstige şi mai mult bunăvoinţa lui Augustus. Dealtfel Irod era un rege clientelar Romei, o marionetă a romanilor. Pentru ca aceştia să îl lase să domnească el le plătea tribut. Acest tribut a apasat şi mai mult populaţia evreiască.

Irod a ucis numeroşi farisei pentru că se opuneau acţiunilor sale. Binenţeles cei care erau împotriva influenţei politice romane au fost deasemnea eliminaţi. Toate aceste fapte i-au făcut pe evrei sa îl urască foarte mult pe Irod. Ştiind că după moartea lui nu avea să fie plâns de nimeni a poruncit gărzilor sale ca imediat dupa ce va muri sa îi adune pe toţi fariseii, carturarii şi conducătorii evrei şi să îi ucidă, în acest fel determinând pe rudele celor ucisi să plângă. În acest fel se gândea Irod şi cu ocazia înmormântării sale va plânge cineva chiar dacă nu pentru el.

În luna martie a anului 4 d. H. Irod a ordonat aducerea căpeteniilor evreiesti la Ierihon, unde acestia au fost dusi în hipodromul orasului pentru a fi ucişi imediat după moartea sa. Cu cinci zile înainte să moară Irod a poruncit uciderea fiului sau Antipater si tot cam atunci a poruncit sa fie arşi de vii doi rabini iar ucenicii lor executaţi pentru că acesti doi rabini si-au indemnat ucenicii să dea jos de pe o poartă a Templului statueta unui vultur (simbolul Imperiului Roman) care era dupa părerea lor un idol.

Dupa moartea lui Irod sora lui, Salome, a anulat ordinul de ucidere a căpeteniilor evreiesti din hipodromul din Ierihon şi i-a eliberat. În mod ironic nu doar ca nimeni nu l-a plans pe Irod dupa ce a murit dar toată lumea s-a bucurat şi s-a distrat, moartea lui având loc în timpul sărbătorii de Purim atunci când se comemora salvarea evreilor de către Estera de moartea pregatită de Haman(aceast eveniment este descris în cartea Estera), tradiţia sărbătorii de Purim cerea ca în timpul sărbătorii toată lumea să râdă, să danseze, sa îşi facă cadouri deci să se distreze cât de mult pot. Binenţeles evreii s-au distrat şi mai mult când au aflat că tiranul Irod a murit. În acest fel ultima dorinţă a lui Irod a rămas neîmplinită. După moarte Irod a fost depus în luxosul mormânt pe care şi l-a construit la Herodium o cetate aflată la 12 Km sud de Ierusalim, lângă Betleem. Acest mormânt a fost descoperit de arheologul israelian Ehud Netzer la 8 mai 2007.

Irod a fost unul din cei mai răi conducători ai poporului Israel, neavând nici-o problemă să omoare chiar şi copii aşa cum scrie în Evanghelia după Matei. El a fost şi un mare constructor deşi e ţinut minte mai ales pentru crimele sale.

Irod trebuie sa fie pentru toti un exemplu despre cum să NU nu ne trăim viaţa. Indiferent de ce pacate am făcut trebuie să ne pocăim şi sa îi cerem iertare lui Dumnezeu şi nu să ne împietrim precum Irod. Altfel nu vom face decât să ne afundăm tot mai mult în răutate iar în final vom fi despărţiţi definitiv de Dumnezeu ceeace reprezintă cea mai mare suferinţă posibilă pentru om.

BIBLIOGRAFIE:
Max I. Dimont, Evreii, Dumnezeu şi Istoria, ed. Hasefer, Bucureşti, 2004
Flavius Josephus, Antichităţi Iudaice vol. II, ed. Hasefer, Bucureşti, 2001
www.biblearchaeology.org
www.wikipedia.com

Adaugă comentariu