„Tradiția poate fi definită ca o prelungire a sufragiului. Tradiția înseamnă să dai voturi celei mai obscure dintre toate clasele sociale, înaintașii noștri. Este o democrație a celor dispăruți. Tradiția refuză să se plece în fața măruntei și aroganței oligarhii a celor care se întâmplă să se afle prin preajmă.
Toți democrații obiectează față de descalificarea unor ființe umane pe baza accidentului nașterii; tradiția obiectează față de descalificarea lor pe baza accidentului morții. Democrația ne spune să nu neglijăm opinia unui om de treabă, fie el și valetul nostru; tradiția ne cere să nu neglijăm opinia unui om de treabă, fie el și tatăl nostru.
Eu unul, cel puțin, nu pot separa cele două idei, democrația și tradiția; mi se pare evident că e vorba de una și aceeași idee. Cei dispăruți vor lua parte la scrutinul nostru. Grecii antici votau cu ajutorul pietrelor; ei au să voteze cu ajutorul pietrelor de mormânt. Totul este cât se poate de regulementar și oficial, întrucât cele mai multe pietre funerare, ca și cele mai multe buletine de vot au pe ele o cruce.”
G.K. Chesterton, Ortodoxia, p. 57, ed. Humanitas 2008
am mai găsit o traducere (probabil personală) pe blogul sldsjd.wordpress.com