„Spiritualitatea neo-protestantă românească [este] atât de ne-românească până la urmă: acolo unde este biblică este anglo-saxonă, acolo unde este culturală este pseudo-ortodoxă.
Generaţia tânără fiind profund influenţată de tehnicismul postmodern şi uniformizator, este mai predispusă spre valenţele spirituale anglo-saxone.”
