Francis Schaeffer: cumpăna lumii evanghelice

„Întreaga caracteristică a generației noastre (anul 1974, n. ed.), în contrast cu generația dinainte de noi este că această generație nu crede că adevărul există în vreo formă; totul este relativ, nu există un lucru ca adevăr adevărat. Problema este clară: este Biblia adevăr adevărat și infailibilă oriunde vorbește inclusiv unde vorbește despre istoria cosmosului sau este doar într-un sens revelație acolo unde atinge subiecte religioase? Dumnezeu a creat întregul om și omul întreg este răscumpărat în Isus Cristos și domnia lui Cristos este peste întreaga viață. Nu are rost ca evanghelismul să devină din ce în ce mai vast dacă în același timp părți semnificative din evanghelism devin apatice* în acele lucruri care sunt în inima credinței anume Scriptura. Nu are rost să fie un număr mai mare de aderenți daca întreaga construcție este o amăgire. Rămânerea într-o dedicare puternică față de Scriptură în contrast cu abandonarea acestei dedicări puternice este cumpăna lumii evanghelice.” (Francis Schaeffer, 1974, Congresul Internațional pentru Evanghelizarea Lumii, Lausanne, Elveția)

*soft

Observ cu neliniște la o parte din crema lumii intelectuale evanghelice exact atitudinea despre care vorbeste Francis Schaeffer: sub presiunea formidabilă a științelor mulți sunt grabnici să scuze Biblia pentru istoria falsă a creației, pentru povestea puțin credibilă a chitului ce l-a înghițit pe Iona, pentru argumentul Paulin din Romani (și mențiunile pe care le face Isus în evanghelii) care implică un Adam istoric dar care în lumina evoluție se dovedește a fi doar un mit teologic adevărat, pentru că evoluția permite cu greu un Adam real. Biblia este văzută ca o carte religioasă, dar nu doar atât: ce vor ei să spună este că ar trebui să credem adevărurile teologice adânci și să nu ne împiedecăm de buturugile minore ale relatărilor istorice, în special cele care intră în contradicție cu istoria secular-evoluționistă a vieții și Universului.

Am observat acest fel de scuze (evitarea afirmării autorității Scripturii în afara domeniului religios) la Otniel Vereș când a conferențiat la Univ. Babeș-Boliay despre “Creaţie şi evoluţie: Perspective contemporane în context nord-american” (într-un cadru academic oarecum ostil, ce-i drept, cu ocazia aniversarii a 200 de ani de la publicarea cărții Originea Speciilor a lui Charles Darwin). Am observat această reținere de a afirma suportul istoric real al doctrinelor care derivă din Genesa la Dănuț Mănăstireanu nu o dată. Am observat această tendință și la tineri evanghelici români.

Dar Dumnezeul care este acolo este unul ce se revelează în istorie. Există o dogmă a întrupării pentru că o fecioară evreică din sec. I a rămas însărcinată fără să cunoască bărbat. Există o dogmă a răscumpărării pentru că Hristos a trăit, a murit și a înviat în urma unui legi a păcatului reală care a intrat în lume printr-un om real în urma unei neascultări reale. Credem că cea din urmă biruința a lui Cristos va fi împotriva morții care nu a fost în lume dintru început, pentru că Dumnezeu a creat o altfel de lume, de cosmos. În acel Cosmos real de la început toate erau „foarte bune” cu adevărat și într-o existență similară cu aceea vor fi înviați cu adevărat cei găsiți vrednici.

Anul acesta se împlinesc 100 de ani de la nașterea lui Francis Schaeffer. Pe piața de carte din România circulă Trilogia (Dumnezeu care există, Evadare din rațional, El există și nu tace) și Adevărata Spiritualitate. În lumea cărților digitale instant pe Kindle și a comezilor accesibile recomand „Genesis in space and time” (9.5 euro cu transport gratuit de pe bookdepository.co.uk) – o carte care afirmă necesitatea adevărului scriptural în ce privește istoria cosmică biblică.

În același timp cu urcarea Scripturii în „the religious upper story”** vedem la aceeași oameni un demers de ridiculizare a celor care iau în serios istoria cosmică pe care o prezină Scriptura, fiind cu consecvență numiți „fundamentaliști”, acuză cu care s-a confrutat și Schaeffer pentru insistența cu care ținea la realitatea istorică a creației, a lui Adam, a căderii în păcat (Schaeffer nu insista însă asupra unei „pământ tânăr”).

** Francis Schaeffer vorbește despre compartimentarea vieții oamenilor, ceva similar cu divorțul între Duminică și restul zilelor. El zicea că unii creștini (și nu numai) au un compartiment pentru viața de zi cu zi și altul pentru viata religioasă.

1 comentariu

  1. Andrei martie 9, 2012

Adaugă comentariu