Baptiste

Notă: Pozele bisericilor baptiste din Cluj-Napoca se găsesc pentru download si pe Box.net la dimensiunile originale, aproximativ 3 megabyte/fişier şi rezoluţie de 3072*2304 pixeli.

Istoric Baptist în oraşul Cluj-Napoca

Primele începuturi ale credinţei creştine baptiste între români pe meleagurile Clujului

fr. Ştefan Petre

Istoria credinţei Creştine Baptiste, în cartierul Dâmbul-Rotund este legată de primii pionieri ai credinţei pe meagurile clujene.
Prin anul 1900 s-a întors la Domnul de tânăr fratele Toderaş Vasile care, abia împlinise vârstă de 17 ani, a fost botezat la anul 1905 în biserica fraţilor maghiari.
Duhul Domnului a lucrat la inima tânărului frate, îndemnându-l să pornească la lucru. A luat Sânta carte Biblia şi colindând satele din jurul Clujului, au început oamenii să se întoarcă la Domnul prin pocainţă.
Începutul a fost greu, un om simplu dar hotărât în slujba Împărăţiei lui Dumnezeu, a lucrat cu râvnă şi plin de credinţă înfruntând cu bărbăţie şi curaj toate greutăţile şi persecuţiile. Sămânţa adevărului a fost semănată cu lacrimi şi roadele ei au fost binecuvântate de Domnul cu rezultate minunate.
După primul război mondial, în mijlocul anilor 1918-1919, din cartierul Dâmbul-Rotund cei care au fost cuceriţi de puterea Harului lui Hristos au fost surorile şi fraţii Mureşan Floare, Mureşan Ileana, Burcă Ioan şi Fărăgău Ana. Au mai venit şi alţi fraţi din comunele din jur care s-au stabilit în această parte a oraşului.
În anii 1924-1925, grupul de fraţi baptişti făceau parte din biserica fraţilor maghiari/Stolnai/din lipsă de locaş de închinăciune. În anul 1925 a fost inaugurată în Cluj-Mănăştur prima biserică Creştină Baptistă Română, în care s-au grupat apoi fraţii credincioşi baptişti români, în frunte cu fr. Toderaş Vasile şi Dan Ioan.
În anul 1926 Duhul Domnului a pus în inima micului grup de fraţi şi surori să se adune la închinăciune împreună în cartierul Dâmbul Rotund, şi să lucreze în această parte a oraşului. Astfel se hătărâse să se adune la închinăciune în casa fratelui Mureşan Ioan din Cordoş, unde stau cam până în anul 1927, apoi se mută casa de rugăciune la fratele Toderaş Vasile care, de fapt era şi lucrătorul fraţilor. Aici biserica Domnului a progresat şi numărul credincioşilor s-a mărit aproape la 50 de membri. Aici s-au bucurat fraţii de multe binecuvântări până în anul 1935 când s-au mutat în noul locaş de închinăciune de azi.
În anul 1929 fraţii s-au hotărât să construiască o casă de rugăciune care să corespundă cerinţelor lor, şi în acest scop au cumpărat terenul pe care este construită casa de rugăciune. Cum fraţii erau oameni simpli şi fără posibilităţi materiale au trebuit să facă mari jertfe pentru a putea cumpăra întâi locul şi mai târziu să înceapă construcţia casei.
În anul 1933, grupul de credincioşi cari erau circa 30 la număr au trecut la fapte, pentru realizarea idealului măreţ a construirii Casei de Rugăciune în cartierul Dâmbul Rotund. Au procurat mai întâi materialele de construcţii prin contribuţiile benevole a membrilor care au fost în stare să dovedească jertfe demne de adevăraţii creştini.
În anul 1934 se pune piatra fundamentală a construcţiei de azi „BISERICA CREŞTINĂ BAPTISTĂ” din cartierul Dambul Rotund. Clădirea este terminată în anul 1935. În cei doi ani de construcţie fraţii au depus munci care au întrecut puterile lor însă binecuvântarea Domnului a fost revărsată peste munca şi sacrificiul lor în slujba lui Dumnezeu, credinţa le-a dat puteri şi au ieşit biruitori peste toate greutăţile întâmpinate.
La 27 octombrie 1935 s-a făcut inaugurarea noului locaş de închinăciune, a fost pusă a doua piatră de hotar în slujba Domnului pentru fraţii de credinţă Baptistă din Cluj.
Anul 1944-23 august, odată cu eliberarea patriei noastre de sub jugul fascist de glorioasa armată sovietică, au început şi fraţii să se reîntoarcă la căminurile lor, mulţi însă au rămas pe acolo. Odată cu venirea fraţilor din refugiu s-a început din nou lucrarea Domnului, cu mai mare elan. În anul 1945 din cauza bombardamentelor fraţii au fost nevoiţi să facă o reparaţie capitală clădirii.
Odată cu eliberarea patriei noastre, Cultul Creştin Baptist a început să progreseze şi în biserica noastră lucrarea Domnului s-a dezvoltat cu paşi repezi. În anul 1950 Guvernul R.P.R. a recunoscut Cultul Creştin Baptist cu drepturi egale faţă de celelalte culte istorice din patria noastră.
Astfel a luat sfârşit un trecut istoric al credincioşilor baptişti, plin de persecuţii sângeroase şi umiliri, apele Nistrului în ziua judecăţii vor fi martore împotriva regimului odios fascist din a cărui ordin au fost omorâte şi înecate în apele lui circa 400 de fraţi baptişti fiind acuzaţi că sunt bolşevici.
În istoria acestei biserici, de la înfiinţarea ei şi până azi a trecut prin perioade critice de cernere a credinţei Diavolul duşmanul de totdeauna a binelui şi progresului nu s-a bucurat de propăşirea credincioşilor, aşa a fost că în anii 1932-1933 au pătruns curente străine de crezul nostru biblic şi circa 15 persoane au plecat din biserică, fapt care pentru un moment a pus la încercare credinţa unora, dar cei ai Domnului au rămas lângă credinţa dată pentru totdeauna sfinţilor.
Nu mai putin grea a fost a odua lovitură din anul 1940 cedarea Ardealului, împrăştiind pe cei mai mulţi dintre membrii bisericii, rămânând biserica aproape goală, dar şi de data aceasta credinţa a rămas tot credinţă şi a biruit pe cel rău. După patru ani de zile ne-am revăzut din nou aici în Casa Domnului, şi cu ochii scăldaţi în lacrimi de bucurie i-am mulţumit Dumnezeului nostru care a făcut lucruri mari pentru noi Ps. 26. Bucuria noastră însă şi de data aceasta nu a fost de lungă durată, cel rău nu doarme şi în anii 1955-1957 deasemenea idei şi doctrine străine de credinţa noastră au fost strecurate în rândurile credincioşilor de oameni răi care n-au avut la inimă lucrarea Domnului, ci interesele lor personale au dus biserica într-o stare spirituală foarte grea. Lovitură aceasta a fost mai grea decât toate celelalte dar, întotdeauna cei care şi-au clădit credinţa lor pe temelie tare „Stânca Isus Hristos” nu vor fi daţi de ruşine.
În scurtul nostru istoric, în special în perioada celor 25 ani am evitat să amintim nume de fraţi pe care să-i scoatem în evidenţă, deoarece noi avem convingerea că răsplata lor este mare în ceruri şi numele lor stă scris în cartea vieţii.
Putem afirma cu toată tăria cuvintele psalmistului „De n-ar fi fost Domnul de partea noastră să spună Israel acum! Ne-ar fi înghiţit de vii duşmanii dar, mulţumiri fie aduse Domnului nostru Isus Hristos care ne-a purtat în carul Lui de biruinţă şi prin care au ieşit mai mult decât biruitori.” A lui să fie slava în vecii vecilor amin.

Cluj la 30 octombrie 1960

COMITETUL [Bisericii Baptiste nr. 2 Dâmbul Rotund]

Text cules de Vasile Tomoiagă după un document al Bisericii Baptiste nr. 2 Dâmbul Rotund, Cluj-Napoca, aparţinând lui Andrei Vlădău, prezbiter.

Istoric Baptist Cluj-Napoca - 1 Istoric Baptist Cluj-Napoca - 2 Istoric Baptist Cluj-Napoca - 3 Istoric Baptist Cluj-Napoca - 4 Istoric Baptist Cluj-Napoca - 5

La moartea unui veteran al credinţei baptiste

Necrolog Vasile Toderaş

În ziua de duminică 29 ianuarie 1961 a încetat din viaţă fratele Vasile Toderaş.
Născut la 22 noiembrie 1888 la Cluj-Cordoş. Şcoala primară şi de meserii o face tot la Cluj. De tânăr este înclinat la o viaţă harnică şi moral-religioasă. În al 17-lea an mărturiseşte credinţa şi este botezat de către fr. Mihai Cornea în anul 1905, astfel devine membru al Bisericii Creştine Baptiste maghiare din Cluj, păstorită de către fr. Carol Papp, unde învaţă muzică religioasă şi lucrare misiunii baptiste, colaborează la organizarea primei biserici române din Cluj-Mănăştur.
Se căsătoreşte după reîntoarcerea sa din primul război mondial, în anul 1919 cu sora Ana Vădan din Gârbău-Cluj. Din această căsătorie fericită rezultă familia cu 3 fete şi un băiat: Anuţa, Lărioara, Silvia şi Vasile.
Apoi intră în serviciul CFR la Cluj, în calitate de lăcătuş-mecanic apoi devine maistru şi instructor a mai multor serii de ucenici până în toamna anului 1940. Aici este apreciat pentru muncă, conştiinciozitate şi aportul ce-l aduce.
Concomitent cu îngrijirea deosebită a familiei sale fr. V. Toderaş insufleţit de lucrarea Domnului dă o deosebită contribuţie Bisericii din Cluj-Mănăştur unde organizează şi conduce corul mixt, ani de-a rândul, iar în 1925 devine predicator ordinat.
În anul 1927 îşi oferă casa pentru întrunirile religioase ale fraţilor din cartierele Cluj-Cordoş şi Dâmbul Rotund. Grupul tot mai mare de credincioşi în frunte cu V. Toderaş, prin contribuţii băneşti si munci voluntare, în anul 1934 încep construirea celei de-a doua biserici baptiste, care este inaugurată la data de 27 oct. 1935, pe care apoi o păstoreşte cu multă dragoste şi devotament.
Pentru deosebiltele sale merite, statornicia în credinţă şi hărnicia sa, în anul 1930 când se înfiinţează şi organizează Comunitatea Bisericilo Creştine Baptiste Române din regiunea Cluj, este ales vice-preşedinte al comunităţii, unde activează cu demnitate timp de 10 ani. În 1940, împrejurările dictaului de la Viena au făcut să se refugieze vremelnic la Timişoara. Reîntorcandu-se din refugiu, se restabileşte în vechiul său cămin – vatra părintească – împreună cu întreaga sa familie, trebuind să-şi refacă gospodăria distrusă în parte de război, urmând apoi ca pe rând să-şi aşeze copii, prin căsătoriile lor.
În anul 1946 este trecut la pensie.
Personal l-am cunoscut timp de peste 40 de ani, în care interval – fără întrerupere – am colaborat în cea mai strânsă şi frăţească unitate de vederi. Niciodată nu ne-am întristat unul pe altul în probleme ce ne-au fost încredinţate să le rezolvăm în comun.
Am făcut multe călătorii misionare împreună, am cantat şi ne-am rugat împreună, am reprezentat cauze frăţeşti la toate congresele cultului, ne-am bucurat şi am plâns împreună.
Sub călăuzirea Duhului Sfânt, împreună cu fr. Toderaş şi Crişan, în anii 1929/30 am organizat toate bisericile baptiste din regiunea Cluj în Comunitatea existentă, în vederea dezvoltării şi apărării drepturilor legale ale credincioşilor cultului nostru baptist.
Da, cu el predicator laic, om luminat de Dumnezeu, cu caracter nobil, totdeauna cu faţa senină şi cu zâmbet sincer, un cetăţean corect, un prieten credincios şi un adevărat frate.
Boala care l-a răpus a fost astmul bronşic şi slăbirea inimii, care deşi au fost tratate prin mijloace moderne medicale timp de şase ani şi jumătate, sfârşitul a fost chemarea din partea Domnului.
În timpul suferinţelor a fost îngrijit cu multă dragoste şi devotament de către soţia sa până la moartea ei în anul 1957, apoi de fiica sa Mărioara şi ginerele Toma.
Aceştia s-au identificat în totul cu cuvintele marelui Apostol Pavel când spune: „Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate, nu se poartă necuviincios, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul şi sufere totul.”
Vizitele celorlalţi copii, a rudeniilor împreună cu a fraţilor de credinţă încă au contribuit la părtăşia creştină şi mângâierea fratelui vostru.
Cronicarul cultului nostru va înregistra aportul adus pe tărâmul Evangheliei de către cel ce pleacă dintre noi, iar Dumnezeu, în a cărui făgăduinţe ne încredem va răsplăti credincioşia servului Său cu viaţa veşnică în împărăţia cerurilor.

„Ferice de acum încolo de morţii care mor în Domnul! … ei se vor odhini de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează!” Apoc. 14:13

Ioan Dan

Text cules de Vasile Tomoiagă după necrologul scris de Ioan Dan.

Necrolog Vasile Toderas (1888-1961) - 1 Necrolog Vasile Toderas (1888-1961) - 2 Necrolog Vasile Toderas (1888-1961) - 3

2 Comentarii

  1. Florin ianuarie 23, 2012

Adaugă comentariu